De ce Sfântul Hristofor avea cap de câine?

Sfântul Hristofor

Când văd pentru prima dată icoana cu Sfântul Cristofor, mulți încep să se indigneze, crezând că este un fals, conceput să le jignească credința. Dar acest lucru nu este așa! Hristofor a fost înfățișat precum un om cu cap de câine timp de multe secole și abia în secolul al XVIII-lea Biserica Ortodoxă a abandonat această tradiție. De unde a venit acest martir în panteonul sfinților creștini și de ce arată atât de neobișnuit?

Astăzi, este obișnuit să-l înfățișăm pe Sfântul Hristofor sub forma unui bătrân frumos, cu barbă groasă, ținându-l pe pruncul Hristos în brațe sau pe umeri. Dar acest lucru nu a fost întotdeauna așa, deoarece în mod tradițional acest mare martir, venerat de creștini, a fost portetrizat precum un om cu cap de câine. Prima imagine a sfântului a fost găsită pe amforele, din secolele V-VII, de pe teritoriul Macedoniei moderne.

Sfântul Hristofor

În mai 1722, Sfântul Sinod a interzis reprezentarea sfântului „cu capul de câine”, întrucât, în opinia conducătorilor Bisericii Ortodoxe, acest lucru este „contrar naturii, istoriei și adevărului în sine”. După aceea, sfântului i s-a schimbat înfățișarea de pe icoane, iar cele cu chipul vechi au fost distruse. Straniu, nu? Imaginea sfântului cu cap de câine a supraviețuit în foarte puține biserici, una dintre ele fiind Mănăstirea Lainici din județul Gorj.

Chinocefalii chiar au existat?

Chinocefali sau oamenii cu cap de câine au fost descriși pentru prima dată ca popor de către istoricii și călătorii antici. Mențiuni despre aceștia pot fi găsite în scrierile lui Herodot, Pliniu cel Bătrân, Hesiod. 

Sfântul Hristofor

Încă din cele mai vechi timpuri,  Tzetzis, un comentator istoric bizantin, se referă la aceştia ca la nişte locuitori ai Indiei, în zona actualului Pakistan. În varianta grecească a vieţii Sfântului Hristofor, se spune că a venit în lumea romană trecând prin deşertul Persiei, iar Marco Polo îi menţionează pe aceştia drept locuitori ai insulelor din Oceanul Indian.

Printre autorii creștini, Sfântul Andrei a fost cel care a scris despre acești oameni bizari. Apostolul a întâlnit un popor neobișnuit, în timpul rătăcirilor sale misionare, undeva în zona frontierei moderne dintre Iran și Pakistan. Astfel, locul de baștină al sfântului a fost undeva la periferia lumii creștine, pentru că se crede că a fost capturat capturat de romani în bătălia de la Marmarica, în Libia.

Sfântul Hristofor

Străinul, care a fost capturat de legionari, a fost numit Reprobus sau Reprev, ceea ce însemna „proscris”. Avea o statură gigantică, o forță incredibilă și o înfățișare atât de ciudată, încât împăratul roman Decius Traian, la vederea lui, a sărit de pe tron de frică.

Este greu de spus dacă chinocefalii au existat cu adevărat. Există, totuși, două ipoteze. Prima spune că acești oameni nu se nășteau așa. Ei își deformau capetele pentru a induce frica în potențialii invadatori. O altă sursă, o scriere de la curtea Constatinopolului, ne spune că ei nu aveau cap de câine, ci erau înfățișați astfel de călugări. Aceștia din urmă credeau că capul câinilor era menit să sublinieze ferocitatea și inumanitatea extremă.

Sfântul Hristofor

Marco Polo i-a vizitat și el pe acești oameni bizari. El a scris că ei aveau cap de om, dar își tăiau gura pentru a-și putea ascuții mai bine dinții.

Cum a devenit păgânul un sfânt?

Una dintre versiuni spune că într-o zi, traversând ținuturile deșertului, Reprev a văzut un pârâu furtunos, pe marginea căruia stătea un băiețel. Copilul l-a rugat pe puternicul călător să-l treacă peste râu. A fost de acord.

Dar imediat ce Hristofor a intrat în apă cu băiatul pe umeri, a simțit o greutate incredibilă și a început să se teamă că va cădea. Văzând îndoielile lui Reprev, copilul i-a spus să meargă cu îndrăzneală, deoarece nu se putea întâmpla nimic rău. Băiatul i-a spus că este Hristos și că este atât de greu pentru că poartă în sine toate durerile și poverile oamenilor. După această ispravă, Iisus l-a botezat Hristofor, adică „purtătorul lui Hristos”. Acesta este motivul pentru care sfântul este reprezentat cu Iisus pe umeri.

Sfântul Hristofor

După botez, sfântul s-a întors la Roma și a început să predice creștinismul. La auzirea acestei vești, Traian a ordonat să i se trimită mai multe prostituate. Nu putea să-l piardă pe unul dintre cei mai buni luptători ai săi. Hristofor a rezistat tentației. Apoi a fost introdus într-o cutie încinsă dar nimic nu i s-a întâmplat. În cele din urmă, romanii au hotărât că trebuie să-i taie capul, dacă nu dorește să se întoarcă la viața sa dinainte. Așa s-a și întâmplat ți Sfântul cu cap de câine și-a găsit sfârșitul.

Trupul său a fost luat dePetru din Attalius și dus în Alexandria.

Sfânt doar pentru ortodocși

Interesant este că Sfântul Hristofor există numai pentru Biserica Ortodoxă. În catolicism, această opțiune a fost întotdeauna privită cu scepticism și chiar ca o blasfemie. Erasmus de Rotterdam în lucrarea sa „Lauda prostiei” critică destul de aspru existența unui asemenea om. 

Biserica Catolică se îndoiește de existența acestui sfânt. Ziua comemorării sfântului a fost exclusă din calendarul catolic din 1969, dar martirul nu a fost decanonizat.

Sfântul Hristofor

În tradiția occidentală, Christopher a fost descris precum un uriaș, care purta un copil pe umeri. Cel puțin așa apare pe pânzele lui Hieronymus Bosch sau în gravurile lui Durer și Cranach.

În ciuda atitudinii Bisericii Catolice, Sfântul Hristofor (Cristofor) este foarte popular în Europa, în special în Spania și Lituania. Spaniolii se roagă lui Cristofor să le protejeze copiii de bolile infecțioase, iar lituanienii îl consideră pe sfânt drept patronul capitalei lor, Vilnius.

Dacă a fost interesant, distribuie!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top