Categorii
Uncategorized

De ce nimeni nu știe cum a apărut viața pe Pământ?

Cum a apărut viața pe Pământ? Oamenii de știință din întreaga lume au studiat originea vieții încă din cele mai vechi timpuri. În timp ce religiile s-au bazat pe povestiri despre creație pentru a explica modul în care a început viața pe Pământ, știința a încercat să abordeze mai multe ipoteze sau căi posibile prin care moleculele anorganice (blocurile de viață ale vieții) s-au adunat pentru a deveni  celule .

Există mai multe ipoteze despre modul în care a început viața pe Pământ, care sunt încă studiate astăzi. Până în prezent, nu există nici o dovadă definitivă pentru niciunul din conceptele de mai jos. Cu toate acestea, există multe dovezi care pot indica un scenariu probabil. Iată o listă de ipoteze comune despre cum a început viața pe Pământ.

Cum a apărut viața pe Pământ?


Atmosfera timpurie a Pământului a fost ceea ce am considera acum un mediu destul de ostil. Cu foarte puțin oxigen oxigen , în jurul Pământului nu era un strat de ozon pentru protecție, așa cum îl avem acum. Aceasta înseamnă că razele ultraviolete arzătoare de la Soare puteau ajunge ușor pe suprafața Pământului. Cele mai multe raze ultraviolete sunt acum blocate de stratul de ozon, ceea ce face posibil ca viața să existe aici. Fără stratul de ozon, viața pe uscat nu a fost posibilă.

Acest lucru îi determină pe mulți oameni de știință să concluzioneze că viața trebuie să fi început în oceane. Considerând că cea mai mare parte a Pământului este acoperită cu apă, această presupunere are sens. De asemenea, nu este un salt pentru a realiza că razele ultraviolete pot pătrunde în zonele cele mai puțin adânci ale apei, astfel încât viața poate să fi început undeva adâncul oceanului pentru a rămâne protejată de lumina ultravioletă.

viața pe Pământ
Cum a apărut viața pe Pământ?

Pe podeaua oceanului, există zone cunoscute ca orificii hidrotermale . Aceste zone incredibil de calde subacvatice sunt pline de viață foarte primitivă chiar și în prezent. Oamenii de știință care cred în teoria vasului hidrotermic spun că aceste organisme foarte simple ar fi putut fi primele forme de viață pe Pământ în Precambrian.

Teoria panspermiei


O altă consecință a faptului că exista o atmosferă primară sau chiar deloc în jurul Pământului existau foarte mulți meteoriți, care au fost atrași de forța de gravitație a planetei noastre.

Acest lucru se întâmplă încă în vremurile moderne, însă atmosfera noastră foarte densă și stratul de ozon ajută la arderea meteoriților înainte ca aceștia să ajungă la sol și să provoace daune. Cu toate acestea, deoarece aceste straturi de protecție nu existau la începuturi, meteoriții care au lovit Pământul au fost extrem de mari și au cauzat multe pagube.

Datorită caracterului comun al acestor corpuri cerești, oamenii de știință au emis ipoteza că unii dintre meteoriții, care au lovit Pământul ar fi putut purta celule foarte primitive sau cel puțin blocurile de viață. Teoria panspermiei nu încearcă să explice modul în care se formează viața în spațiul cosmic, dar aceasta este dincolo de scopul ipotezei oricum. Cu frecvența atacurilor meteoriților pe întreaga planetă, nu numai că această ipoteză ar explica de unde a venit viața, ci și cum a fost răspândită în diferite zone geografice.

Supă de primordială


Terra este o închisoare

În 1953, experimentul Miller-Urey a schimbat orice perspectiva asupra apariției vieții. În mod obișnuit, conceptul de „supa primordiala„, oamenii de știința au arătat cum ar putea fi create blocurile de viata, cum ar fi aminoacizii, cu doar câteva „ingrediente” anorganice într-un cadru de laborator care a fost creat pentru a imita condițiile de pe Pământul timpuriu.

 Oamenii de știință, precum Oparin și  Haldane , au emis ipoteza că moleculele organice ar putea fi create din moleculele anorganice care ar putea fi găsite în atmosferă și oceanele din atmosfera timpurie a Pământului. Cu toate acestea, nu au reușit niciodată să reproducă condițiile în sine.

Mai târziu, după ce Miller și Urey au preluat această provocare, au reușit să facă un experiment într-un laborator. Folosind doar câteva ingrediente primare, precum apa, metanul, amoniacul și electricitatea pentru a simula loviturile fulgerului au generat o supă inițială. Această „supă primordială” a fost un succes și a dat naștere mai multor tipuri de blocuri care alcătuiesc viața.

În timp ce, la acea vreme, a fost o descoperire uriașă și lăudată ca răspuns la modul în care a început viața pe Pământ, s-a stabilit mai târziu că unele dintre „ingredientele” din „supa primordială” nu erau de fapt prezente în atmosferă. Cu toate acestea, a fost încă important de observat că moleculele organice au fost făcute relativ ușor din piese anorganice și poate fi modul în care a început viața pe Pământ.

Turişti din galaxii îndepărtate


Întâlnirea cu extratereștri

Unii cercetători cred că viaţa a apărut pe Pământ adusă din Univers. „Suntem alcătuiţi din materie care a zburat miliarde de kilometri, venind din alte galaxii, tocmai pe Pământ”, susţine Daniel Angles-Alcazar, din cadrul centrului de astrofizică Northwestern, care conchide: „de fapt, cu toţii nu suntem decât nişte turişti spaţiali”.

„Ţinând cont de cât de multă materie din care ne-am format ar fi venit din alte galaxii, ne putem considera turişti spaţiali sau imigranţi extragalactici. Cel mai probabil mare parte din materia din Calea Lactee s-a aflat în alte galaxii înainte să fie purtată de un vânt puternic şi să traverseze spaţiul intergalactic”, declară cercetătorul pentru publicaţia britanică The Independent.

Dacă dăm la o parte doză de fantezie ştiinţifică a mişcărilor galactice precum colbul dus de furtună, explicaţia savantului este că „această mişcare a materiei între galaxii este un fenomen recent identificat, care ar putea să schimbe fundamental felul în care înţelegem formarea galaxiei noastre”(!?!).

Iată de ce purtăm în noi, de atunci şi până azi, „şi avem în preajma noastră (inclusiv în sistemul nostru solar sau pe Terra) atomi veniţi din alte galaxii, unele aflate la o distanţă de un milion de ani lumină”. Un milion? De ce nu un miliard, s-ar putea întreba cineva, pasionat mai mult de ştiinţă şi mai puţin de literatura ştiinţifico-fantastică.

Conform studiului, aflăm că „50 la sută din materia din Calea Lactee este venită din alte galaxii. Explozia supernovelor a împroşcat cantităţi imense de materie, care au fost apoi purtate de vânturile galactice”. Rămâne întrebarea fără răspuns evident, deocamdată: dacă materia a fost împrăştiată de vânturi, cum de nu este prezenta viaţa şi pe alte planete din apropierea noastră?

A avut dreptate Darwin?


În februarie 1871, Charles Darwin îi scria botanistului Joseph Hooker, spunându-i că viaţa ar fi putut evolua într-o mică baltă sau lac, dacă acolo ar fi existat amoniac, saruri fosforice, lumină, căldura şi electricitate.

Remember: în urmă cu câteva decenii, un renumit experiment ştiinţific a demonstrat că, chiar având toate aceste elemente şi ingrediente, viaţa nu apare! Până nu demult, cei mai mulţi cercetători susţineau că primele forme de viaţă au evoluat în oceane, după care au colonizat uscatul, în urmă cu 2,9 miliarde de ani.

Pe 1 septembrie 2016, geologii australieni au anunţat descoperirea unor mici structuri de origine biologică, de data aceasta undeva în Groenlanda. Aceste forme de viaţă fosilizate, numite stromatolite, ar fi vechi de 3,48 de miliarde de ani, scria publicaţia The Telegraph.

În studiul lor, publicat în revistă Nature, echipa de oameni de ştiinţă australieni, condusă de Allen Nutman de la Universitatea din Wollongong (Australia) a remarcat că aceste stromatolite, măsurând 1-4 centimetri, ar fi cu 220 de milioane de ani mai vechi decât cele descoperite până în prezent în Australia, care aveau o vechime de 3,45 miliarde de ani!

Făcând o simplă operaţie aritmetică, cercetătorii au ajuns la concluzia că viaţa ar fi apărut rapid, la aproximativ 800 de milioane de ani după formarea Pământului, acum 4,567 miliarde de ani!

Tot despre forme de viaţă străvechi vorbesc şi cercetătorii australieni de la Universitatea New South Wales, mai exact despre cele descoperite în izvoarele termale din vestul Australiei, la Pilbara.

„Descoperirea noastră indică faptul că viaţa era deja prezenţa pe uscat cu mult mai devreme deca credeam până acum”, a explicat autorul studiului.

Potrivit acestuia, este mult mai probabil că viaţa să fi apărut în izvoarele termale de apă dulce de pe uscat decât în ocean, adaptându-se ulterior la viaţa terestră, dându-i dreptate lui Darwin.

Până acum, cea mai veche dovadă a vieţii microbiene pe uscat a venit din Africa de Sud şi datează de 2,7-2,9 miliarde de ani. Prin comparaţie, fosilele găsite pe fundul oceanului erau mai vechi. Însă nouă descoperire a unor forme de viaţă mai vechi, rescrie vechea teorie. În plus, fosilele găsite acum în Pilbara conţin un tip de mineral care nu avea cum să se formeze decât în izvoare termale.

Studiile nu sunt bătute în cuie


Terra este o închisoare

Un ultim exemplu: la doi ani după „descoperirea pe Terra a unor dovezi de activitate microbiană vechi de 3,7 miliarde de ani”, un grup de cercetători a pus recent sub semnul întrebării acele concluzii. Motivul?

Potrivit noului studiu, publicat tot în revistă Nature, „structurile în cauză nu sunt de origine biologică, ci ar rezulta din procese geologice”. Pur şi simplu.

Echipa condusă de Abigail Allwood, cunoscută cercetătoare de la JPL (Jet Propulsion Laboratory) din cadrul NAŞA, a efectuat o contra-expertiza, iar verdictul este clar: „structurile descoperite de Allen Nutman „nu sunt stromatolite vechi de 3,7 miliarde ani”!

Practic, ele „nu au straturi interne”, una dintre caracteristicile stromatolitelor, recunosc cercetătorii care au analizat în 3D morfologia acestor structuri. Ele nu au nici compoziţia chimică care să facă posibilă explicaţia „că microorganismele au „lucrat” la formarea lor”.

Oamenii de ştiinţă sunt de părere „că fenomenele de deformare a rocilor au putut produce şi structuri conice, care seamănă cu cele ale stromatolitelor”

Concluzia? „În opinia noastră, este rezonabil să se interpreteze structurile descoperite în Groenlanda că produs de deformare structurală şi alterarea straturilor de rocă de carbonat”, sunt de părere autorii studiului.

Pentru aceştia, acest caz ar trebui să servească drept „avertisment metodologic” şi pentru munca de căutare a unor urme de viaţă şi atunci când vorbim de planeta Marte.

La rândul său, Mark van Zuilen, de la Institutul de Fizică Pământului din Paris, considera că activitatea celor două echipe „va servi ca bază pentru interpretarea unor eventuale noi stromatolite” care vorbesc despre trecutul îndepărtat al Pământului.

De Tiberiu Molnar

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!