V-ați întrebat vreodată de ce oceanele sunt sărate? V-ați întrebat de ce unele lacuri să nu sunt? Mai jos, vă prezentăm o explicație științifică asupra acestui cadru global.

Oceanele există de foarte mult timp, astfel încât unele dintre săruri au fost adăugate în apă, într-un moment în care gazele și lava se scurgeau din erupțiile vulcanice.

Dioxidul de carbon dizolvat în apă din atmosferă formează acid carbonic slab care dizolvă mineralele din apă. Când aceste minerale se dizolvă, formează ioni, care fac ca apa sărată. În timp ce apa se evaporă din ocean, sarea rămâne. De asemenea, râurile se varsă în mări, aducând ioni similari, proveniți din roca care a fost erodată de apa de ploaie.

Salinitatea oceanului este stabilă, ajungând la aproximativ 35 de părți la mie. Pentru a vă face o idee, specialiștii susțin că dacă s-ar luat toată sarea din mări și oceane, s-ar forma un strat de 166 m înălțime pe toată suprafața planetei noastre. S-ar putea să credeți că mările și oceanele ar putea deveni din ce în ce mai sărate, dar această idee este una eronată.

Organismele care trăiesc în aceste ape, au grijă ca salinitatea să nu crească, hrănindu-se cu ionii care conferă salinitatea. Putem spune că ecosistemul este extrem de complex, dar în același timp foarte bine pus la punct.

Salinitatea lacurilor

doua oceane care se intalnesc 39920100

Deci, unele lacurile primesc apă din pârnaie și râuri. Lacurile sunt în contact cu solul. De ce nu sunt și ele sărate? Ei bine, unele sunt! Gândiți-vă la Marele Lac Sărat sau la Marea Moartă. Acestea sunt cât se poate de sărate.

Alte lacuri, conțin apă cu foarte multe minerale, dar nu sunt sărate. De ce? Parțial se datorează faptului că apa are un gust sărat dacă conține ioni de sodiu și ioni de clorură.

Dacă mineralele dintr-un lac nu conțin mult sodiu, apa nu va fi foarte sărată. Un alt motiv pentru care lacurile tind să nu fie sărate este acela că adesea apa părăsește lacurile pentru a-și continua călătoria spre mare . Conform unui articol din Science Daily, o picătură de apă și ionii asociați vor rămâne într-un lac obișnuit timp de aproximativ 200 de ani. Pe de altă parte, o picătură de apă și sărurile sale pot rămâne în ocean timp de 100-200 de milioane de ani.

ocean

Lacu Sărat, Brăila

Lacu Sărat este un sat în comuna Chiscani din județul Brăila, Muntenia, România. Între anii 1417-1829 a făcut parte din Raiaua Brăila (Kaza Ibrail) a Imperiului Otoman.

În cadrul comunei, se află un lac sărat, pe malurile căruia s-a ridicat stațiunea cu același nume. Începuturile stațiunii datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, primele stabilimente fiind descrise de scriitorul Alexandru Vlahuță in România pitorească. În primii ani ai secolului al XX-lea, stațiunea a fost legată de orașul Brăila printr-o linie de tramvai, ce funcționează și astăzi.

Lacul, format pe un vechi curs al Dunării, care acum este complet izolat, este înconjurat de 70 hectare de pădure, care atenuează climatul de stepă și constituie un plăcut loc de recreere. Adâncimea apei variază între 0,6 și 1,80 metri, iar fundul lacului este acoperit pe întreaga suprafață de un nămol terapeutic, cu un grad foarte mare de mineralizare. Lacul are o suprafață de 1,72 kilometri pătrați și o adâncime de 1,5 metri, iar datorită conținutului ridicat de iod, rezultat în urma descompunerii anaerobe a unei specii de nevertebrate, artemia salinas, nămolul rezultat ameliorează zeci de afecțiuni, motiv pentru care suferinzi din toată lumea vin, de ani de zile, la tratament.

646x404 3

Virtuțile terapeutice ale apei și nămolului din Lacu Sărat au fost puse în valoare încă din anul 1879. I.C. Apostolescu, în lucrarea sa ‘Băile de la Lacu Sărat’ din 1884, vorbește despre un pacient care, la sosirea în stațiune, nici nu putea să se dea jos din trăsură și, după vreo 15 băi, făcea curse lungi pe jos.

Se apreciază că aici există unul dintre cele mai valoroase nămoluri sapropelice din țară și ape cu cea mai mare concentrație salină, realitate confirmată și de faptul că majoritatea pacienților încheie cura balneară într-o stare ameliorată. După un sejur petrecut în stațiunea Lacu Sărat, Nicolae Iorga scria despre ‘Amplasarea pitorească și parcul vechi ce se întinde până departe cu înguste cărări și desișuri pe care nopțile de vară le vor fi umplând de o fermecătoare taină’.

Referințe

  • Anati, D. A. (1999). „The salinity of hypersaline brines: concepts and misconceptions”. Int. J. Salt Lake. Res. 8: 55–70. doi:10.1007/bf02442137
  • Eilers, J. M.; Sullivan, T. J.; Hurley, K. C. (1990). „The most dilute lake in the world?”. Hydrobiologia. 199: 1–6. doi:10.1007/BF00007827
  • Wkipedia

Tiberiu M

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!