De ce au fost evreii exilați în Babilon?

În 597 î.Hr., Nebucadnețar al II-lea (c.634 î.Hr. – c.562 î.Hr.), regele caldeean al Babilonului în Mesopotamia din 605 î.Hr., a atacat Iuda, a capturat Ierusalimul și a deportat evreii în Babilon.
evreii exilați

După multe campanii de succes în regiunea Levantului (Siria de azi, Iordania, Liban, Israel și Palestina), Nebucadnețar a suferit o înfrângere grea în mâinile egiptenilor în 501 î.Hr. și a pierdut controlul unor state vasale ale sale. În această situație, a decis să riposteze.

A început așa-numitul „Exil babilonian” odată cu deportarea lui Jehoiachin (Ieconia), un rege al lui Iuda, care a domnit doar trei luni și zece zile.

Așa cum se spune în 2 Regi 24: 12-16, aproape 10.000 de cetățeni evrei proeminenți, precum bogați, preoți și meseriași, au fost obligați să se mute în orașul Babilon.

Profetul Iudeu Ezechiel a fost exilat în Babilon.

evreii exilați

Ca parte a eforturilor sale de a ține regiunea sub control (aparent, nu a fost ușor să subordoneze această țară, Nebucadnețar l-a numit pe Zedechia drept rege al lui Iuda în locul său, care a domnit între 597 și 586 î.Hr. Zedechia a fost ultimul rege din Iuda înainte de distrugerea regatului de către Babilon.

După nouă ani de domnie, Zedechia a încercat să se revolte împotriva Babilonului, dar nu a avut succes.

În acest timp Ierusalimul și templul au fost distruse și toate casele au fost arse. Poporului evreu a fost luat captiv. Nebucadnețar a luat unele dintre vase din templele evreiești și le-a dus în templele din Babilon. Le-a închinat zeului Marduk.

Ierusalimul a căzut în iulie 587 sau 586 î.Hr., iar regele Zedechia a fost luat prizonier, după ce și-a văzut fiii uciși.

Rebeliunea evreiască s-a încheiat tragic, conform 2 Împărați 25

  1. În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit cu toată oştirea lui împotriva Ierusalimului; a tăbărât înaintea lui şi a ridicat întărituri de jur împrejur. 
  2. Cetatea a fost împresurată până la al unsprezecelea an al împăratului Zedechia. 
  3. În ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete în cetate şi nu era pâine pentru poporul ţării. 
  4. Atunci s-a făcut o spărtură în cetate, şi toţi oamenii de război au fugit noaptea, pe drumul porţii dintre cele două ziduri de lângă grădina împăratului, pe când haldeenii înconjurau cetatea. Fugarii au apucat pe drumul care duce în câmpie. 
  5. Dar oştirea haldeenilor a urmărit pe împărat şi l-a ajuns în câmpiile Ierihonului, şi toată oştirea lui s-a risipit de la el. 
  6. Au prins pe împărat şi l-au suit la împăratul Babilonului, la Ribla, şi s-a rostit o hotărâre împotriva lui. 
  7. Fiii lui Zedechia au fost înjunghiaţi în faţa lui, apoi lui Zedechia i-au scos ochii, l-au legat cu lanţuri de aramă şi l-au dus la Babilon.

Evreii în exil

Evreii în exil au rămas ca un singur grup, care i-a ajutat să-și păstreze identitatea culturală, trăind în comunitatea lor din Babilon, până când li s-a permis în cele din urmă să se întoarcă acasă în 538/539 î.Hr., în momentul în care persanii i-au înfrânt pe caldeeni.

evreii exilați

Perioada de exil a avut o influență profundă și de lungă durată asupra dezvoltării evreilor în afara patriei lor. Sursele antice confirmă faptul că o parte din populația evreiască a adoptat religia caldeeană, dând nume descendenților lor după zeități caldeene.

Cu toate acestea, comunitatea a rămas unită în credința lui Yahweh.

După cum s-a profețit în Scriptură, evreilor li s-a permis să se întoarcă la Ierusalim după 70 de ani de exil, și așa s-a întâmplat. Profeția s-a împlinit în 537 î.Hr., iar evreii au fost lăsați de regele Cirus al Persiei să se întoarcă în Israel și să înceapă reconstruirea orașului și templului.

Pentru mulți evrei a fost de neînțeles ceea ce li s-a întâmplat. Yahweh le promisese că o să rămâne în Iuda, dar acest fapt nu s-a întâmplat.

Profeții Ieremia și Ezechiel argumentaseră (chiar înainte de căderea orașului Ierusalim) că evreii vor fi pedepsiți pentru că nu au mai respectat cuvântul lui Dumnezeu. În Biblia ebraică, captivitatea din Babilon este prezentată ca o pedeapsă pentru idolatrie și neascultare față de Yahweh, comparabilă cu înrobirea israeliților din Egiptul Antic. Se consideră că Yahweh i-a pedepsit astfel de israeliți.

Dumnezeu a împlinit făgăduința națiunii conducându-i pe israeliți la victorie împotriva canaaniților și filistenilor. O împărăție glorioasă a înflorit, dar apoi a început să se clatine pe măsură ce regii din Israel persistau în neascultarea voinței lui Dumnezeu. Prin urmare, Dumnezeu l-a pedepsit, lăsându-i să sufere în exil.

Referințe

Enciclopedia evreiască

Total
1
Shares
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related Posts