Instituția sclavilor a jucat un rol extrem de important în Roma Antică. Conform textelor existente, se preconizează că populația sclavilor din întregul imperiu era între douăzeci și cinci și treizeci de procente. Este vorba despre un număr impresionant de oameni care erau siliți să muncească pentru bunăstarea societății romane.

Putem spune că Imperiul Roman deținea o adevărată instituție a sclaviei. Acești oameni erau, în general, prizonierii de război. Dușmanii

Romei știau că dacă ajung să piardă o bătălie împotriva imperiului și aveau șansa să supraviețuiască, deveneau inevitabil sclavi. Probabil că acesta a fost unul dintre motivele pentru care Imperiul Roman era precum o sperietoare pentru numeroasele popoare din Europa, Africa și Asia.

Sclavia în Roma Antică

a funny thing happened on the way to the forum 303670l imagine

Sclavii erau de toate vârstele și ambele sexe. Copii, femei, bărbați și chiar bătrâni, sclavii Romei Antice erau forțați să muncească în agricultură. O populație atât de mare trebuia hrănită corespunzător. Cu toate acestea, sclavii au fost plasați și în alte domenii și munceau silit precum artizani, cărturari sau secretari.

Sclavul roman nu avea drepturi. Nu se puteau căsători și nici nu aveau o familie tradițională și de cele mai multe ori nici nu avea un nume.  Sclavii nu aveau proprietatea. 

Cei mai mulți fuseseră prinși în timpul diferitelor războaie în care Roma s-a angajat. Dușmanii Romei erau foarte conștienți că, dacă sunt prinși, destinația lor inevitabilă era piața sclavilor. Mulți dintre aceștia au ales să se sinucidă decât să servească imperiului.

Sclavii romani au încercat uneori să se revolte împotriva stăpânilor lor și să-și câștige libertatea. Cel mai cunoscut incident a fost în anii 73-71 î.Hr., când gladiatorul Sparticus l-a sfidat pe proprietarul său. A adunat mai mulți sclavi și a realizat o revoltă cum nu a mai fost văzută niciodată în rândul sclavilor.

Această armată de sclavi s-a bucurat de succes inițial, înfrângând mai multe legiuni romane. Spartacus și adepții săi au ajuns chiar să amenințe Roma, dar în cele din urmă a fost omorât, într-o luptă, iar peste 2000 dintre adepții săi au fost răstigniți.

Păstrarea sclavilor

romeslaves2

Chiar dacă sclavii erau forțați să muncească până la epuizare, romanii erau conștienți că trebuie să le satisfacă anumite nevoie, precum hrana și băutura.

Cato cel Bătrân (234 î.Hr. – 149 î.Hr.) a fost om de stat, scriitor și istoric, care a jucat un rol important în perioada cea mai strălucitoară a Republicii romane. În aproximativ 170 î.e.n., a pus pe hârtie câteva sfaturi despre îngrijirea și manipularea sclavilor. Cuvintele sale ne oferă o perspectivă asupra rolului sclavului în Roma Antică:

„Numărul total de vin pe om pentru un an ar trebui să fie de aproximativ 160 de litri pe an„, scria Cato cel Bătrân

Rația alimentară

Pentru muncitorii din agricultură, 30 kilograme grâu în lunile de iarnă și 35 kilograme pe timp vara, era o rație suficientă. Supraveghetorul, menajera, maistrul și păstorul trebuiau să primească doar 22 kilograme de grâu pe lună. Șeful de echipă trebuia să primească 2 kilograme de pâine pe timp de iarnă, 3 kilograme în momentul în care începeau lucrările la vița de vie și până când smochinele încep să se coacă.

Rația de vin

Timp de trei luni după recoltare, sclavul trebuia să bea tulburel. În luna a patra, un pahar pe zi, sau aproximativ 8 litri pe lună. Pentru a cincea, a șasea, a șaptea și a opta lună, rația ar trebui să fie o halbă pe zi sau 15 litri pe lună. Pentru celelalte patru luni, 22 litri pe lună. Pentru sărbătorile Saturnalia și Compitalia ( din luna decembrie), trebuia să existe o rație suplimentară de 10 litri.

Cantitatea totală de vin pe om pentru un an trebuia să fie de aproximativ de 160 litri. Se putea oferi un bonus dacă stăpânul era mulțumit de sclavul său. 

Rația de măsline

unnamed 9

La fel de importante ca și vinul, măslinele nu trebuiau să lipsească din alimentația unui sclav. Romanii strângeau o cantitate mare de măsline pentru a o împarți sclavilor în rații egale. Atunci când măslinele se terminau, sclavilor li se oferea pește în oțet. De asemenea, li se oferea aproximativ 8 litri de ulei de măsline pe lună.

Cato cel Bătrân scria că: O bucată de sare ar trebui să fie suficientă pentru un bărbat timp de un an.

Îmbrăcămintea

În fiecare an și în funcție de sezon, sclavii trebuiau îmbrăcați. Li se oferea o tunică groasă, o mantie și o pătură în fiecare ani. Atunci când hainele se stricau, de cele mai multe ori, romanii le reparau hainele și le ofereau iar spre purtare. De asemenea, era recomandat ca sclavilor să li se dea o pereche de sandale în fiecare an.

Referințe

Cato, Marcus Porcius, De agri cultura liber (1882); Bradley,

K.R., Slavery and Society at Rome (1994);

Wiedemann, Thomas E. J. , Slavery (1987).

TiberiuM

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!