Manualul de geografie ne spune că un deșert este o regiune uscată, unde precipitațiile sunt extrem de scăzute, adică sub sub 100 mm/an.

Deșerturile sunt întinse forme de relief, unde se regăsesc numeroase procese geomorfologice precum deflația sau eroziunea.

Deșerturile de pe glob

Din punct de vedere geografic, cele mai multe deșerturi se găsesc pe laturile vestice ale continentelor – cazul deșerturilor Sahara , Deșertul Arabic sau Gobi. De partea cealalte deșerturilor mai mici din Asia  sunt situate departe de coastă în interiorul Eurasiei.

În funcție de condițiile locale (climat, substrat geologic, altitudinile și formele de relief etc.), deșerturile tipice sunt de mai multe feluri:

  • deșerturi de nisip, sau erg-uri, cu bine-cunoscutele lor dune de nisip.
  • deșerturi de pietre, sau reg-uri.
  • deșerturi stâncoase, sau hamade, cu munți erodați și martori de eroziune.

Iata o clasificare,dupa marime a deserturilor Terrei:

1.Sahara-Africa de Nord-9.100.000 kmp

2.Marele Desert Australian-Australia-3.830.000 kmp

3.Gobi-Asia-1.295.000 kmp

4.Rub al Khali-Peninsula Arabica-650.000 kmp

5.Kalahari-Africa de Sud-520.000 kmp

6.Karakum-Turkmenistan(Asia de vest)-340.000 kmp

Motivele deșertificării

deşertul gobi 1024x576 2

Principul este unul simplu. Aerul umed în apropierea Ecuatorului răcește și se condensează în nori de ploaie. Pe măsură ce curentul de aer se deplasează spre nord, aerul eliberează o mare parte din umiditate. Până când curentul se întoarce spre Ecuator, aerul coboară. Se comprimă și se încălzește, iar umiditatea sa relativă scade.

În aceste condiții, este imposibil ca norii de ploaie să se formeze. La toate acestea se adaugă și vântul care nu face altceva decât să accelereze evaporarea de la suprafață. Regiunile continentale devin extrem de aride din cauza lipsei de umezeală și astfel se formează deșerturile.

Curiozități despre deșerturi

  • Deşertul este o zonă în care plouă foarte rar. În aceste zone, pe cer nu sunt niciodată nori.
  • Chiar şi în deșerturile fierbinţi noaptea este rece.
  • Copacii şi plantele trebuie să se adapteze să trăiască în deşert. Cele mai multe dintre plantele şi copaci au spini pentru a se proteja în acest fel de animalele care altfel le-ar mânca.
  • Plantele din deşert au frunze groase şi cărnoase pentru a stoca rezerve de apă.
  • Animalele trebuie, de asemenea, să se adapteze dacă vor să supravieţuiască în deşert. Scorpionii şi păianjenii sunt veninoşi. Prin muşcătura lor pot paraliza orice vieţuitoare şi în acest fel ei se pot salva.
  • Multe specii de animale sapă galerii subterane pentru că acolo este mai răcoare.
  • Şerpii şi alte reptile sunt adaptate la viaţa din deşert. Atunci când li se face prea cald, acestea intră sub pământ pentru a se răcori.

Climat

Deșerturile sunt caracterizate de cantități mici de precipitații și nu de temperatură. De obicei, precipitațiile nu depășesc mai puțin de 12 cm sau 30 cm de ploaie pe an. Temperaturile în deșert sunt extreme. Din cauza lipsei de umiditate din aer, căldura se disipează repede pe măsură ce apune soarele. În deșerturile calde , temperaturile pot varia de la 37 ° C în timpul zilei până la sub 0 ° C (0 ° C) noaptea. Deșerturile reci au, în general, mai multe precipitații decât deșerturile calde. În deșerturile reci, temperaturile pe timp de iarnă variază între 0 ° C – 4 ° C și se produc ninsori ocazionale.

Localizare

sahara1

Se estimează că deșerturile acoperă aproximativ o treime din suprafața pământului. Deșerturile sunt după cum urmează:

Fierbinți

  • America de Nord
  • Coasta de Vest a Americii de Sud
  • Australia centrală
  • Africa de Nord
  • Orientul Mijlociu

Reci

  • Antarctica
  • Asia Centrala
  • Groenlanda

Cel mai mare deșert din lume este pe continentul Antarcticii. Se întinde pe 5,5 milioane de kilometri pătrați și este cel mai uscat și mai rece continent de pe planetă. Cel mai mare deșert fierbinte din lume este deșertul Sahara. Acesta acoperă 3,5 milioane de kilometri pătrați și se află în Africa de Nord.

Secretele Saharei, deșertul care s-a format din sticlă

În sarcofagul lui Tutankhamon a fost descoperită o broșă sub formă de scarabeu. Bijuteria a atras atenția specialiștilor nu numai prin măiestria cu care a fost confecționată, ci și prin materialele din care a fost confecționată.

Bijuteria a fost supusă analizelor în cele mai importante laboratoare din Marea Britanie. Bucățile de sticlă care ornează scarabeul au o vechime de 28 milioane de ani. Explicația oamenilor de știință a fost clară și acceptată de întreaga comunitate a oamenilor de știință. Sticla s-a format ca urmare a unei coliziuni dintre o cometă și Pământ.

Conform cercetătorilor, cometa a intrat în atmosfera terestră, a urmat coliziunea cu solul terestru, generând o temperatură de peste 2000 de grade Celsius. Nisipul din deșertul Sahara s-a transformat în sticlă. În aceste condiții s-a format misterioasa sticlă utilizată în broșa mortuară a faraonului Tutankhamon.

Deșertul Sahara, scena unei coliziuni catastrofale

Seba Oasis Libya1

După ce a fost descoperit sarcofagul lui Tutankhamon, în anul 1922, cercetătorii au constata că Sahara a fost scena unei calamități, în urma căreia nisipul s-a transformat în bucăți de sticlă de culoare galben-maro. Sahara este acoperită cu diamante microscopice.

NASA și Agenția Spațială Europeană au cheltuit miliarde de dolari pentru a colecta câteva micrograme din componența unor comete. Probele erau undeva în apropiere, în deșertul Sahara.

Deșertul de sticlă

Vechii egipteni au fost primii care au cunoscut misterele deșertului Sahara. Oamenii de știință au înțeles ceea ce s-a întâmplat în Sahara, după primul test al bombei atomice, în deșertul New Mexico, acolo unde nisipul, din cauza temperaturilor de 2000 de grade Celsius, s-a format într-un strat de sticlă, asemănător cu cel din Sahara.

La granița dintre Egipt și Libia se află un deșert cu o suprafață egală cu cea a Irlandei, de unde au fost recoltate peste 1000 kg de sticlă, unele bucăți având greutatea de 25 de kg. Sticla s-a format ca urmare a unui eveniment cosmic puternic, susțin cercetătorii, fără a da prea multe detalii.

Sticla din deșert are în compoziția sa 98% siliciu, ceea ce îi conferă calități deosebite, față de cea obținută tehnologic. Sahara este un loc al pierzaniei și al misterelor. În anul 542 î. Hr., armata persană formată din 50000 de soldați a fost înghițită în mod misterios de o furtună de nisip.

Referințe

TiberiuM

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!