Cum intră sufletul în corpul fizic și cum îl părășește?

Sufletele pereche

Corpul uman este un portal către planul dens al materialului. Sufletul este un portal către lumea spirituală, lumea divină sau imaterială. Iar spiritul, adică personalitatea persoanei, evoluează. Conștiința umană, dând naștere la sentimente, emoții și gânduri, creează iluzii pentru o persoană din lumea materială.

Există multe concepte referitoare la reîncarnarea sufletului. Unii spun că sufletul își alege gazda în funcție de misiunea pe care o va avea, alții sunt de părere că este un proces aleatoriu, pe care numai divinitatea îl cunoaște, dar toți sunt de acord că corpul fizic este doar un costum pentru suflet. Deci putem spune că, sufletul își închiriază trupul pentru o anumită perioadă de timp, după care pleacă în lumea divină.

De ce suntem aici?

Omul nu este de pe Terra

Pentru a obține gama de cunoștințe necesare dezvoltării noastre, pentru a experimenta o mulțime de emoții de diferite frecvențe, pentru a elabora karma și pentru a atinge un nivel de dezvoltare nou, mai perfect.

Putem trăi în diferite ierarhii ale Universului și putem obține experiență în momente diferite.

Cum ajungem aici?

Toată lumea știe că ne naștem prin mamele noastre, aceasta este cea mai simplă explicație pentru nașterea noastră pe planeta Pământ. Explicația complexă este că la naștere, sufletul intră în trup. Inițiații sunt de părere că acesta este motivul pentru care noul-născut experimentează durerea.

De cele mai multe ori, sufletul imaculat experimentează dificultate de a intra în noul său corp.

Un alt aspect important este că sufletul trebuie să aibă o intenție fermă de a venit aici (pe Terra). Pentru că există numeroase zone sau planuri mai ușoare, din care sufletul își poate învăța lecția pentru dezvoltarea sa.

Ce este sufletul

După naștere, un copil cel puțin încă 3 ani va fi legat indisolubil de mamă, deoarece are nevoie de un impuls energetic pentru viață.

De aceea copilul doarme atât de mult în primii ani de viață. Din punct de vedere fizic, este încă dificil pentru el să fie aici, așa că, în timpul somnului, o parte din conștiința sa părăsește această lume pentru a se odihni și a se relaxa de viața pământească. În primii 3 ani de viață se scrie de fapt destinul și cum urmează să trăiască sufletul în noua sa gazdă.

Sufletul revine dacă nu și-a învățat lecția

Hinduismul este una dintre cele mai vechi religii ale lumii și are o percepție foarte clară despre suflet. După moarte, sufletul se reîncarnează de mai multe ori, până când a învățat toate lecțiile posibile ale vieții.

Așa cum omul aruncă o haină uzată și își pune una nouă, la fel și sufletul schimbă mai multe corpuri fizice. Jiva sau ființa este formată din corpul brut și corpul subtil. În interiorul corpului subtil se află sufletul.

Fiecare jiva are un ego sens care naște percepții, cunoaștere, amintiri, sentimente. Prin fiecare reîncarnare, sufletul se purifică, ajungând pe o treaptă superioară a spiritualității.

În hinduism sufletul este etern, nu are început și sfârșit. Hindușii folosesc termenul de renaștere, în sensul că fiecare ciclu se termină cu un nou început.

Ce este sufletul

Doctorul Stevenson a cercetat peste 2600 de cazuri ale unor persoane care aveau amintiri pe care nu le trăiseră în această viață. Un caz celebru este cel al unui copil canadian care la vârsta de patru ani avea amintiri precise despre cel de al Doilea Război Mondial, despre moartea unui pilot al cărui avion s-a prăbușit în timpul războiului, despre familia și camarazii acestuia. Tatăl său a contactat un eminent istoric care i-a confirmat veridicitatea faptelor.

Teoria cuantică a conștiinței, sufletul nu moare

Doi specialiști, medicul american, Dr. Stuart Hamerroff si fizicianul britanic Sir Roger Penrose, au reușit să elaboreze o teorie despre viata de apoi. Ei susțin că sufletul nu moare odată cu corpul fizic, ci el își continuă călătoria prin Univers. Această teorie se bazează pe descoperirile recent realizate.

Într-o experiență apropiată de moarte, microtubulii își pierd starea cuantică, dar informațiile pe care le conțin nu sunt distruse. Această idee este susținută de Dr. Stuart Hamerroff, care explică că sufletul se află în fiecare celulă din corpul uman. Celulele mor, dar sufletul, cel purtător de informații, nu moare. El se întoarce în Univers.

În opinia celor doi specialiști sufletul este informație și această informația nu are cum să moară. Ea va continua să existe atâta timp cât va exista și Universul. În acest sens, putem spune că anticii aveau dreptate că sufletul trăiește veșnic sau aproape și că după ce a acumulat informația necesară se întoarce într-un loc, unde trebuie s-o depună, pentru ca mai apoi să se odihnească pe vecie.

Ce se întâmplă cu sufletul după moarte?

Culturile antice au dezvoltat un adevărat cult despre moarte și viața de apoi. Călugării tibetani au fost convinși, încă din cele mai vechi timpuri, că după moarte, sufletul pornește într-o călătorie spre acasă. După o perioadă el se va întoarce în formă fizică, ceea ce a dus la formarea ideii de reîncarnare.

După părerea lui Herodot, egiptenii antici au fost primii care au vorbit despre nemurirea sufletului. Săpăturile arheologice au scos la iveală această convingere. Egiptenii erau convinși că după moartea fizică, sufletul rămâne viu. Viu într-o altă formă, care este greu de înteleș în planul fizic din care facem noi parte. De asemenea, egiptenii dețineau cărți ale morții. Acolo era descris modul în care sufletul trebuia să parcurgă drumul din lumea noastră, spre lumea de apoi. Dacă sufletul reușea această călătorie, își găsea pacea și fericirea absolută. Dacă nu, era nevoit să se întoarcă pentru o altă misiune.

Grecii au dezvoltat o obsesie pentru moarte și viața de apoi. Această lume era condusă de Hades si Persefon și odată intrat sufletul acolo trebuia să îndeplinească mai multe formalități. Interesant este faptul că aceștia susțineau că această lume e apoi se află undeva în subteran și este asemănătoare cu a noastră. În lumea de apoi a grecilor, existau râuri, care trebuiau trecute, dar și numeroase personaje fascinate. 

Moartea în mitologia dacică este privită precum o altă etapă în integrarea cu natura. Nu se vorbește niciodată despre reîncarnare, dar ideea că sufletul trăiește după moarte este una ridicată la rang înalt și prețuită. Dacii erau convinși că sufletul nu moare niciodată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top