Cui aparține Luna cu adevărat? La prima vedere, poate părea o întrebare bizară, însă există un interes sporit pentru dominarea acestui satelit.

Umanitatea face progrese în explorarea spaţială. Vor exista mai multe misiuni pe Lună și Marte, până în anul 2030. Fiecare țara participanta la astfel de misiuni are propriile obiective și interese.

Nicio țară nu are drept de proprietate pe Lună

Prima fotografie a Pământului de pe Lună

Poate o țara să revendice o suprafața lunară sau să-și declare proprietatea asupra unui crater de pe Marte bogat în elemente valoroase?

Tratatul spaţial din anul 1967 prevede ca spațiul exterior nu poate fi folosit pentru a găzdui arme de distrugere în masă. În plus, acest tratat prevede că nici un stat nu-și poate revendica suprafeţe de pe Lună, Marte sau alt corp cosmic.
NASA a fost prima și singura agenție care a finanţat până în anul 1972, misiunile Apollo și datorită acestor cauze încearcă să modifice regulile.

NASA a publicat un document prin care își revendică anumite drepturi pe suprafața lunară. De exemplu, extragerea minereurilor. Excepție ar face zonele unde s-au produs aselenizările și care sunt considerate istorice.

Cursa pentru cucerirea Lunii

Muzica de pe Lună

Cursa pentru cucerirea satelitului natural al planetei noastre este mai acerba ca niciodată. Ea se da între agenții spaţiale din mai multe ţări. Printre acestea, SUA, China, Japonia, Rusia. Proiectul este grandios și chiar se încearcă eludarea anumitor clauze din tratatul încheiat în anul 1967.

După încheierea programului Apollo, în anul 1972, cea mai mare realizare a fost a chinezilor care au reușit să trimită o sondă care transmite imagini 3D de pe suprafața lunară.

Următorul obiectiv al specialiştilor chinezi este amplasarea unui simulator al unei baze de cercetare. De cealaltă parte, compania japoneză Shimizu are ca obiectiv amplasarea pe suprafața lunară a unor panouri solare, până în anul 2035. Odată captata energia va fi transmisă prin microunde pe suprafața terestră. Obiectivul cercetătorilor americani este unul mai ambiţios, respectiv, colonizarea Lunii.

Una dintre bătăliile dintre SUA și URSS din perioada războiului rece a fost cucerirea spațiului cosmic. Americanii, după cel de al Doilea Război Mondial, au acordat azil politic celor mai buni specialişti care au lucrat pentru regimul nazist. Printre aceștia, era și Wernher von Braun, coordonatorul construcţiei teribilelor avioane V2, care au devastat Londra.

Bătălia științifică

Misiunile pe Lună
Misiunile pe Lună

Bătălia ştiinţifică s-a dus între doi căpitani. Pentru SUA, Wernher von Braun, pentru URSS, Serghei Korolev. Până în anul 1969, rușii au deținut supremaţia. Au lansat primul satelit artificial, Sputnik și au creat primele rachete intercontinentale.

Satelitul Sputnik era o sferă din aluminiu cu un diametru de 58 cm și cu o greutate de 83,6 kg. El realiza turul Pământului în 98 de minute. A urmat un alt succes al rușilor. Într-un satelit au introdus o căţeluşă pe nume Laika. După zece zile, căţeluşa a murit de inaniţie.

În martie 1961, președintele Kennedy, într-un discurs în faţa Congresului american, a vorbit despre un obiectiv important al SUA, prima misiune pe Lună. Visul avea să devină realitate, câțiva ani mai târziu.

China și SUA se luptă pentru Lună

Au ajuns americanii pe Lună?
Au ajuns americanii pe Lună?

Revenind în zilele noastre, China este un rival redutabil al SUA. Obiectivul ei este de a extrage heliu 3 de pe faţa ascunsă a Lunii. Conform estimărilor, cantitatea de heliu este de 100000 de tone.

Acest gaz neradioactiv va deveni în viitor o sursă importanța de energie pentru omenire. Conform specialiştilor, 25 de tone de heliu 3 pot alimenta SUA timp de un an.

Cui aparține Luna cu adevarat?

Muzica de pe Lună

În ultima vreme s-au înmulţit revendicările de… proprietăţi pe Lună, în aşa măsură încât Institutul internaţional pentru drepturile spaţiului (IISL) a precizat că fiecare stat are obligaţia să nu legalizeze asemenea revendicări. Problema este însa că nu toate ţările au semnat tratatul din 1967.

Abia la 1 ianuarie 2017, un număr de 105 ţări l-au  ratificat (între ele, China, Franţa, Rusia şi SUA), alte 24 de tari rămânând încă în afara acestei opţiuni. Un alt tratat, stabilit în 1979, priveşte eventuala exploatare a Lunii şi a altor corpuri cereşti; exploatare reglementată, dar perfect autorizată.

A fost semnat de tari precum India şi Franţa, nu însa şi de actori majori ca SUA, Rusia, China sau Japonia. Şi se ştie că în sertarele multor agenţii spaţiale exista proiecte de exploatări „miniere”: helium-3 (care ar putea deveni un supercarburant), apa de pe Lună, magneziu, cobalt şi uraniu de pe Marte ori de pe asteroizi. De altfel, NASA a anunţat întoarcerea pe Lună, insistând pe interesul ştiinţific al proiectului şi pe faptul că Luna ar putea deveni o bază de lansare pentru zborurile umane către alte planete.

Dreptul maritim pentru hoteluri spaţiale!

Luna

 Nu e o glumă: navele spaţiale, la fel ca ambarcaţiunile maritime, poartă un pavilion şi navighează – nu pe apă, ci în spaţiul cosmic. Aşa că „precum pe pământ, aşa e şi în ceruri”; cel puţin, deocamdată. Dacă ruşii lansează o navetă de pe teritoriu francez, ambele ţări au responsabilitatea traiectoriei acesteia, dar în interior se aplică legile ruseşti.

 Pe de altă parte, s-au găsit şi destui indivizi „originali” în lumea terestră care să se autoproclame proprietarii Lunii. Americanul Dennis M. Hope (autointitulat preşedintele guvernului galactic!!!) a depus în 1980 acte de proprietate asupra tuturor corpurilor cosmice din Sistemul Solar atât la serviciile funciare din San Francisco, cât şi la ONU şi la guvernele american şi rus. El a ajuns chiar să vândă „parcele lunare” de 4.000 m2, lângă Marea Liniştii, la peste 30 de euro/m2, scrie Revista Magazin/

Aşa-zisul contract de vânzare-cumpărare e însoţit de o fotografie a „proprietăţii” şi descrierea acesteia. Numai bună de pus în rama şi de agăţat pe perete! Imobiliarele selenare merg bine-mersi şi pentru Lunar Republic Society din New York, care din 1999 a vândut milioane de metri pătraţi de pe astrul nopţilor noastre. Unor persoane „lunatice”, desigur…

TiberiuM

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *