Creierul uman

Creierul controlează funcţiile de bază din organism, dar sta la baza unor procese complexe din organism, cum ar fi, gândirea, emoţiile, amintirile, controlul, creaţia. Cu toate acestea, rămân încă multe necunoscute care își așteaptă răspunsul.

Organele umane, la fel ca și creierul, s-au schimbat și au evoluat în de-a lungul timpului. Creierul uman nu face excepție de la aceste fenomene naturale. Bazându-se pe ideea lui Charles Darwin privind selecția naturală , speciile care aveau creiere mai mari, capabile de o funcționare complexă, păreau a se adapta mai bine la viață.

Capacitatea de a înțelege situații noi, s-a dovedit a fi neprețuită pentru supraviețuirea speciei Homo sapiens . Unii oameni de știință cred că, pe măsură ce mediul pe Pământ a evoluat, oamenii au ținut și ei pasul.

Abilitatea de a supraviețui acestor schimbări de mediu se datorează în mod direct dimensiunii și funcției creierului de a procesa informația și de a acționa asupra acesteia.

Strămoșii timpurii ai omului

In timpul domniei lui Ardipithecus, creierele au fost foarte asemănătoare în mărime și funcție de cele ale unui cimpanzeu. Având în vedere că strămoșii omului din acea vreme (cu aproximativ 6 milioane până la 2 milioane de ani în urmă) semănau mai mult cu maimuța decât omul, creierul trebuia să funcționeze la fel ca al unui primat.

Chiar dacă acești strămoși aveau tendința să meargă în poziție verticală, cel puțin o parte din timp, ei încă se urcau și trăiau în copaci, ceea ce necesită un set diferit de abilități și adaptări decât cel al oamenilor moderni.

Dimensiunea mai mică a creierului în această etapă a evoluției umane a fost adecvată pentru supraviețuire. Spre sfârșitul acestei perioade de timp, strămoșii omului au început să-și imagineze cum să facă niște instrumente foarte primitive.

60201051

Acest lucru le-a permis să înceapă să vâneze animale mai mari și să crească aportul de proteine din hrana lor. Acest pas esențial a fost necesar pentru evoluția creierului, deoarece creierul uman modern necesită o sursă constantă de energie pentru a menține funcționarea la un nivel ridicat.

2 milioane până la 800 000 de ani în urmă

Speciile acestei perioade de timp au început să se deplaseze în diferite locuri de pe Pământ. Pe măsură ce se mișcau, au întâlnit noi medii și o nouă climă.

Pentru a procesa și a se adapta la aceste noi condiții, creierul lor a început să devină mai mare și să îndeplinească sarcini mai complexe. Odată ce omul primitiv a început să se răspândească prin diferite locuri de pe glob, era mai multă mâncare și spațiu pentru fiecare specie. Acest lucru a dus la o creștere atât a dimensiunii corpului, cât și a mărimii creierului oamenilor primitivi. Strămoșii omului din această perioadă de timp, cum ar fi Australopithecus și Paranthropus, au devenit și mai competenți în procesul de fabricare a instrumentelor și a progresat enorm în privința hranei. 

O creștere a dimensiunii și funcției creierului necesită o dietă mai diversificată pentru aceste specii și, cu aceste progrese, a fost posibilă.

Între 800 000 și 200 000 de ani în urmă

De-a lungul acestor ani, în istoria Pământului, a avut loc o schimbare climatică mare. Aceasta a determinat evoluția creierului uman într-un ritm relativ rapid. Speciile care nu s-au putut adapta la temperaturi și medii noi climatice au dispărut rapid. În cele din urmă, numai Homo sapiens a supraviețuit.

Mărimea și complexitatea creierului uman a permis indivizilor să dezvolte mai mult decât sistemele primitive de comunicare. Acest lucru le-a permis să lucreze împreună pentru a se adapta și a rămâne în viață. Speciile ale căror creier nu era destul de mare sau complex au dispărut.

Diferitele părți ale creierului, s-au dezvoltat suficient pentru a prelua diverse sarcini și trăiri. Părți ale creierului au fost desemnate pentru sentimente și emoții, în timp ce altele au rămas cu sarcina supraviețuirii și a funcțiilor de viață autonome. Diferențierea părților creierului a permis oamenilor să creeze și să înțeleagă limbile pentru a comunica mai eficient cu ceilalți.

„Cel de-al doilea creier”

Oamenii de știință au descoperit modul misterios în care funcționează „cel de-al doilea creier” din organismul uman. Centrul de control ne afectează viața într-un mod incredibil și este fundamental diferit de restul sistemului nervos. Sistemul nervos enteric (ENS) este un fel de al doilea creier, care se regăsește în intestin, dar, deși cercetătorii știau de existența sa de ceva vreme, modul în care acesta acționa era necunoscut până acum.

creier uman conservare timp de 100 de ani 72122300

O echipă de oameni de știință de la Universitatea Flinders din Australia a investigat ENS și a descoperit modul în care sarcinile electrice din intestin acționează pentru a împinge deșeurile în afara corpului uman.

Se pare că al doilea creier funcționează prin unde electrice pulsante care acționează în josul intestinelor, sincronizându-se pentru a împinge deșeurile rezultate după digestie.

„Unul dintre marile mistere ale tractului gastrointestinal este cum de o populație atât de mare de neuroni enterici (care apar în peretele intestinal) acționează pentru a propulsa conținutul colonic”, scrie autorul studiului, neuropsihologul Nick Spencer, într-un interviu citat de Daily Mail.

Testele au fost efectuate pe sistemul digestiv al șoarecilor, în care se regăsesc în jur de 400.000 de neuroni.   Folosindu-se de tehnologia de neuroimagistică de ultimă oră, dar și de electrozi, pentru a măsura impulsurile electrice, cercetătorii au descoperit un puls electric ritmat care acționa în intestinele rozătoarelor.   Funcționarea sistemului este complet diferită de modul în care funcționează restul sistemului nervos la mamifere.

Creierul, un organ mereu activ

Creierul are patru perechi de lobi. Lobul frontal intervine în procesele cognitive, ne ajuta să ne reglăm emoţiile și comportamentul și este asociat cu posibilitatea de a fi umani. Lobii parietali sunt implicați în procesele asociative și numerice, în profunzime și în pătrunderea în procesul de memorizare. În momentul în care lumina pătrunde în ochi, ea este transformată cu ajutorul nervilor în imagine.

Creierul, informații constante

Creierul primește în permanenţă un flux de informații. Există două tipuri de informații. Cea senzoriala pătrunde în creier, iar cea motrice iese. În unele cazuri, acest proces se produce în mod inconștient.

Peste 20% din cantitatea de sânge ajunge în creier

Cantitatea de sânge variază în funcție de vârsta organismului, sex, greutate. La fiecare bătaie a inimii, 14 mililitri de sânge ajung în creier. Conform statisticilor, cele mai multe accidente cerebrale se produc în partea stânga a creierului.

Leziunile cerebrale ne pot schimba

Cazul lui Phineas Gage a fost un caz școala pentru mulți cercetători. Acesta a suferit un accident, în timp ce lucra într-un atelier. O tijă i-a străpuns lobul frontal. Accidentul i-a schimbat total comportamentul și personalitatea. Gage a devenit impulsiv și pueril. Comportamentul său era asemănător cu cel al unui copil rebel.

Alte persoane care au suferit accidente pe lobii occipitali și-au pierdut vederea dar au rămas cu o capacitate excepţională de a detecta lucrurile și persoanele, pe care specialiştii au numit-o viziune oarbă. Alții aveau capacitatea de a evita obstacolele, în ciuda handicapului.

creire

Creierul are o greutate de 1500 grame și conține 100 miliarde de neuroni. Un milimetru cub din creier conține jumătate de miliard de conexiuni. Specialiştii considera creierul cea mai performanța, complexa rețea din Univers.

Disfuncţiile care se produc în creier generează boli precum depresia, schizofrenia, autismul, epilepsia, scleroza în placi, Alzehmer, Parkison. Multe din acestea, netratabile.

Peste 35% dintre bolile care se dezvolta la nivel mondial sunt cauzate de disfuncţionalităţi ale creierului. Creierul a fost numit mașina electro-moleculara care prin complexitatea să ne face să simțim, să gândim, să reacţionăm.

Hippocrate a fost primul medic care susţinea că în creier exista explicaţia producerii unor boli, precum epilepsia. Galien a fost primul specialist care a realizat studii pe creiere de cocoș și vaca. Și Leonardo da Vinci a fost pasionat de studierea creierului, considerându-l cel mai important organ din corpul uman.

Shakespeare se întreba unde este lăcaşul dragostei, în inimă sau în creier?

Până acum câțiva ani, s-a crezut că spre deosebire de alte celule din corp, neuronii mor, nu se regenerează. Ultimele cercetări au demonstrat că la o vârsta adultă, se formează noi neuroni în creier care se integrează în bulbul olfactiv și în hipocamp, o structură care are un rol cheie în memorizare.

Tiberiu M

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!