Cosmonauții sovietici, între devotament și sacrificiu

Cosmonauții sovietici

Rusia pe când se numea Uniunea Sovietică avea planuri mari pentru cucerirea spațiului. Au realizat numeroase misiuni în speranța de a cuceri spațiul. Acest fapt nu s-a întâmplat, mai multe de atât unele misiuni au fost un eșec total. Pe de altă parte, cosmonauții sovietici au dat dovadă de o putere incredibilă de sacrificiu și un eroism ieșit din comun.

Ultimul cetățean sovietic

Cosmonauții sovietici

În data de 18 mai 1991, cosmonautul Serghei Krikalev pleca într-o lungă călătorie. Destinația, stația spaţială sovietică Mir. În tot acest timp, țara sa, URSS, înceta să mai existe. Krikalev a fost numit ultimul cetăţean sovietic.

Krikalev s-a născut și a crescut în Leningrad, unde va obţine și diploma de inginer mecanic. Va fi cooptat de NPO Energia, unde va participa la un proiect de salvare a staţiei spaţiale Salyut 7. După mai multe cursuri pe care le-a urmat, Kirkalev devine unul dintre cei mai profesionişti cosmonauţi sovietici.

Șederea sa pe stația spaţială Mir avea să fie mult mai lungă decât prevăzuse proiectul iniţial. El ar fi trebuit să fie înlocuit de un cosmonaut din Kazahstan. Nu a mai fost posibil, pentru ca în acea perioadă de timp, Kazahstanul se desprinsese de URSS, era o țara independenta.

Autoritățile ruse s-au văzut în imposibilitatea de a trimite un cosmonaut. Kirkalev a revenit pe Pământ după 813 zile petrecute în spațiul cosmic.

În anii 60, unul dintre măreţele planuri ale URSS era cucerirea spațiului cosmic care, făcea parte din mizele războiului rece. Navetele spaţiale Soyuz asigurau transportul cosmonauţilor pe staţiile Mir și Salyut.

În 16 octombrie 1976, Soyuz 23 trebuia să transporte doi cosmonauţi pe stația Salyut 5. Ziua a început cât se poate de prost. Autobuzul care îi transporta pe cei doi cosmonauţi la rampa de lansare s-a defectat. Din cauza vântului puternic, nava a fost împinsă în afara traiectoriei.

Odată intrată în orbita, Soyuz a încercat să se aşeze pe Salyut, dar programul de debarcare s-a defectat. S-a decis întoarcerea pe Pământ. Soyuz trebuia să aterizeze în Kazahstan, dar din cauza vântului puternic, capsula a ajuns într-un lac înghețat. În mod surprinzător, cei doi cosmonauţi au supraviețuit, cu toate că, timp de o noapte au trebuit să reziste la temperaturi extrem de scăzute.

Voskhod 2, o misiune care rămâne în istorie

Cosmonauții sovietici

A fost prima expediţie în care s-a dus la bun sfârșit o activitate în afara vehiculului, dar reîntoarcerea a fost aproape un dezastru.

Pe 19 martie 1965, Voskhod 2 a pornit după cosmodromul din Baikonur, având la bord doi cosmonauţi sovietici. După o tură de 12 minute în spațiu, cosmonauţii s-au pregătit să reintre în atmosferă, numai ca dispozitivul pentru orientare s-a defectat și au fost nevoiți să manevreze vehiculul manual. S-au prăbușit într-o pădure unde elicopterele nu puteau ateriza. Au fost găsiţi vii, după o noapte de îngheț.

Komarov, astronautul de sacrificiu

La trei luni de la întâmplarea cu Apollo 1, colonelul Vladimir Komarov avea să-și piardă viața. La nouă minute după lansare, pe 23 aprilie 1967, în timpul orbitării, un panou solar care alimenta jumătate din vehicul nu se mai deschidea. Komarov a încercat să izbească lateral pentru a-l disloca. Pentru că nivelul de energie atingea punctul critic, stația de comandă a decis să trimită în ajutor pe Soyuz 2.

Un trăsnet a lovit rampa de lansare, iar planul nu a putut fi aplicat. Komarov a reușit să repună manual nava pe traiectorie, dar nu a desfăşurat corect paraşuta principală, așa că viteza nu a scăzut. Nava s-a prăbușit în munţii Urali.

Cosmonauții sovietici
Atât a mai rămas din Komarov

În 24 aprilie 1967, Perry Fellwock lucra la o stație americană de interceptări din Turcia. El a interceptat toate discuțiile pe care Komarov le-a purtat cu centrul de control sovietic. Komarov a vorbit cu președintele Consiliului de Miniștri, Alexei Kosâghin.

Printre plânsete, se aud reproșurile pe care Komarov le aduce liderilor politici care au luat această decizie, în timp ce Kosâghin îl numește erou și îl asigură că moartea sa se va produce pentru o cauză națională.

Racheta Soyuz-1 nu era o rachetă sigură. În proiectul și construcția sa au fost descoperite 200 de erori, dar nimeni nu a îndrăznit să le raporteze. Misiunea trebuia să aibă loc, indiferent de consecințe. Cei care raportau astfel de situații riscau să fie deportați în Siberia.

Komarov a fost desemnat să efectueze o cursă a morții, cu toate că era tatăl a doi copii mici.

Cu două săptămâni înainte de zborul fatal, Komarov și-a exprimat temerile față de acest zbor și a spus că dacă ar refuza să-l efectueze, victimă ar fi Iuri Gagarin, înlocuitorul său.

Zborul trebuia să fie un triumf. Marca 50 de ani de la revoluția bolșevică din anul 1917. Conform planului, Komarov, la bordul lui Soyuz-1, trebuia să ajungă în orbita Pământului, iar a doua zi să fie lansată o altă navă. Cele două rachete trebuiau să andocheze, iar Komarov să urce în cea de a doua navă, cu care se reîntorcea pe Pământ.

Pentru că la Soyuz-1 au fost probleme încă de la lansare, s-a renunțat la lansarea celei de a doua nave.

Total
0
Shares
Related Posts