Consumul de carne afectează karma? Este păcat să mâncăm carne?

Carnea de miel

Când devine consumul de carne un păcat? Este adevărat că mâncatul cărnii ne poate afecta karma și implicit ne poate schimba destinul?

Togme Sherab, unul dintre cei mai iluminați oameni ai lumii, explică ceea ce se întâmplă cu adevărat atunci când omul mănâncă carne.

Consumul de carne este cumva legat de păcat. Se crede că cel mai rău lucru este atunci când animalul este „ucis” și mâncat.

Carnea cumpărată, creatură deja ucisă, este un păcat mai mic, dar totuși există. Dacă nu există cumpărători, nu va fi ucis animalul.

Corpul uman este considerat un suport prețios pentru practica spirituală. Trebuie protejat, îngrijit, astfel încât să puteți rămâne în el mai departe și să urmați calea spirituală.

Se întâmplă ca, din cauza bolilor, corpul să slăbească. De exemplu, boala vântului conform medicinei tibetane. În acest caz, aveți nevoie ca alimentele să fie foarte dense și hrănitoare. Pentru a suprima vântul, astfel încât corpul să fie mai puțin dureros, medicul vă poate spune să mâncați carne, astfel încât corpul să câștige forță. În acest caz, carnea este folosită ca hrană.

Există tradiția de a mânca carne cumpărată sau de a mânca „carne moartă”. Aceasta înseamnă că animalul însuși a murit, nu a fost ucis, ceea ce înseamnă că carnea poate fi folosită pentru hrană. Dacă corpul este perceput ca un suport prețios pentru practicile spirituale, atunci în unele cazuri carnea va fi utilă „.

Cine este Togme Sherab?

scale 1200 3 1

Tsenyid Ponlop Togme Sherab este mentorul mănăstirii Menri. A studiat sub îndrumarea personală a celui de-al 33-lea Menri Tridzin Rinpoche. Poseda cunostinte despre Ati Yoga. Acesta este un ciclu separat de tantre dedicat dezvoltării vederii Dzogchen. În martie 2012, a devenit rectorul pentru filozofia mănăstirii Menri de tradiție tibetană Bonpo.

Arsenie Boca despre consumul de carne

Arsenie Boca

Arsenie Boca a fost unul dintre cei mai spirituali oameni ai României. Pentru a-i face pe oameni să înțeleagă cât de importantă este hrana, Boca a ținut o prelegere despre consumul de carne și despre legătura acesteia cu diversele boli. Părintele îi îndemna pe oameni să renunțe la carne, măcar în perioada postului, pentru că doar în acest fel își vor recăpăta sănătatea.

Cine nu se leapădă de carne va fi încolţit de mânie şi desfrânare. Războiul stomacului însă e primul război pe care l-a pierdut omul şi prima biruinţă a diavolului. Şi cu el nădăjduieşte să câştige şi pe oameni şi să-i desfacă de Dumnezeu. Şi să ştiţi că, de nu-şi vor trage de seamă oamenii, diavolul va birui.

Iată de ce strigăm, s-audă toţi: ‘napoi la post, căci fără de post ne merge rău! Şi iată cât de rău: cine nu se leapădă de carne şi de grăsime repede va fi-ncolţit de mânie şi de desfrânare, celelalte două laturi ale lăcomiei stomacului. Să vedeţi cum: mâncarea de carne (şi mai ales mâncată cu împingerea necurată a poftei) ca să se facă sânge, are nevoie de fiere, care este otravă – veninul nostru. Fierea aceasta topeşte carnea şi grăsimea întocmai cum topeşte soda slănina, când fac femeile săpun. Fierea e o otravă tare. Dacă sporeşte mâncarea de carne, sporeşte şi otrava cu care trebuie topită.

Şi-atâta sporeşte, cât nu mai încape în beşica ficatului şi-atunci simţi dureri la capătul pieptului, căci stă beşica să crape de plină. Fierea câtă nu încape umblă prin sânge de sus în jos fără rost şi, otravă cum e, atacă nervii, îi slăbeşte.

De aici vine nerăbdarea, de aici vine nervozitatea, de aici mânia, din fierea care atacă nervii. Aici e cheia: de ce se supără unii aşa de uşor din nimicuri, din fleacuri, să moară de supărare? Pentru că li-e plin sângele de fiere şi li se rup telefoanele – că aşa le zic la nervi – şi cea mai uşoară vorbă îi aprinde şi-i chinuie grozav şi ei la rândul lor îi chinuie pe alţii. Deschideţi uşa, ca să audă şi cei de afară! Deschideţi-o bine.

Dar deschideţi şi voi toţi uşile sufletelor voastre, ca să intre duhul luminii, că să auziţi şi să nu vă aflaţi numai auzitori, ci şi împlinitori! Postul aduce însănătoşire. În mâncarea de carne mai sunt şi alte primejdii, o mulţime de otrăvuri care încă dărâmă casa de pe noi. Acelea aduc: bolile de inimă, durerile de rărunchi, de ficat şi altele.

Toate se tămăduiesc de la sine înlăturând pricina care le-a adus, curăţind sângele prin post. Căci toate bolile sunt cu putinţă dacă sângele este otrăvit. Vrei să te însănătoşeşti, fă calea întoarsă. Deci luaţi aminte la ce mâncaţi, căci uite aşa pedepseşte Dumnezeu nesocotirea postului cu boli, şi încă unele fără leac, cum de pildă e cancerul…

Paralizia sau slăbănogirea unei jumătăţi de trup tot din nesocotirea postului se trage. De obicei cu paralizie pedepseşte Dumnezeu pe toţi nesătuii de avere. Ea poate fi moştenire. Şi-atunci, dacă simţi acest lucru, ai putea-o ocoli sau stinge postind foarte mult. Nesătuii de avere şi-au făcut socoteala greşită, zicând că dacă postesc nu mai pot alerga şi lucra. Ei au crezut sfatul viclean al dracului iubirii de avere, deci au făcut o socoteală greşită înaintea lui Dumnezeu.

De aceea, toţi harnicii să ia aminte şi să ţină post, ca nu cumva după multă alergătură deşartă să vină o vreme să trebuiască să stea la pat tot restul vieţii. Dar şi aceasta de li s-ar întâmpla, tot milă de la Dumnezeu să o socotească, deoarece le dă prilej de a cumpăni şi de a-şi cunoaşte greşeala. Căci Dumnezeu nu pedepseşte spre moarte, ci spre întoarcere.

Căci trupul nu plăteşte nimic când din el scoţi unealtă rea. Sfinţii au scos cu totul altceva: sfeşnic a Duhului Sfânt. Prin urmare, cine nu păzeşte postul i se va aprinde în gură para mâniei, de unde începe toată vrajba, iar în trupul lui vor încolţi boli peste boli.

Dacă a fost interesant, distribuie!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top