Mistere

Combustia spontană. Dezlegarea unui mister impresionant

Combustia spontană

Combustia umană spontană este un subiect la care lumea medicală nu are un răspuns științific. Acest fenomen este unul dintre cele mai stranii evenimente care se produc asupra corpului uman. Chiar dacă, de-a lungul timpului, au existat foarte multe cazuri de acest gen, ştiinţa, indiferent de stadiul evoluției sale, nu a reuşit nici în ziua de astăzi să explice misteriosul fenomen.

Larry Arnold, unul dintre specialiștii care a cercetat asiduu fenomenul de combustie spontană, îl defineşte ca fiind procesul prin care o persoană se aprinde subit fără a intra în contact cu o sursă de foc, exterioară sau interioară. În urma arderii corpul uman se transformă în cenușă, iar paradoxal hainele și mediul înconjurător nu sunt afectate deloc. Probabil aceasta este cauza pentru care combustia spontană rămâne un fenomen impresionant plasat în sfera paranormalului.

Combustia spontană, primele consemnări

Combustia spontană

Primele documente care descriu fenomenul de combustie internă au o vechime de peste 300 de ani. Faptul că textilele aflate în apropierea producerii combustiei rămân intacte, este iarăși un lucru de neînțeles pentru specialiști.

La început, s-a crezut că fenomenul de combustie internă se produce la persoanele alcoolice care au mult alcool în sânge. În timp, s-a observat că lucrurile nu stau așa. S-au constatat anumite caracteristici ale acestui fenomen. Trunchiul corpului este ars cel mai tare.

Vătămarea corpurilor afectate de combustia umană spontană pare să fie produsă de o temperatură mult mai crescută și decât cea din crematoriu. Cu toate acestea, materialele și obiectele din jurul persoanei nu sunt distruse. O femeie a suferit o combustie internă în timp ce se afla în pat. Cearceafurile au rămas intacte. Uneori, o pulbere unsuroasă, negricioasă ca de funingine, poate fi observată pe pereți și tavan.

Primele documente despre astfel de cazuri au apărut în anul 1673, atunci când un bărbat a fost acuzat de moartea soției sale. Ulterior, s-a dovedit că avusese loc fenomenul de combustie spontană internă.

În Casa Umbrelor, Charles Dickens descrie un astfel de caz. Cel mai faimos caz de combustie umană internă s-a produs în 2 iunie 1951, în Florida. O pensionară de 67 de ani a murit în astfel de condiții. Craniul său se micșorase și atinsese dimensiunile unei mingi de baseball. Toate obiectele din casă au fost găsite intacte.

În anul 1998, la o fermă din Franța au fost descoperite rămășițele unei femei, un morman de cenușă și piciorul ei stâng în care avea un papuc.

Caracteristicile combustiei spontane

  • Arderea nu are niciodată loc fără declanșator (conform teoriei candelei, o sursă de aprindere este întotdeauna prezenta în vecinătatea victimei).
  • Corpul supus combustiei spontane prezintă, de obicei, arsuri mult mai severe; arsurile nu sunt distribuite uniform pe corp; extremitățile pot rămâne neatinse, în timp ce trunchiul este adesea complet pulverizat, oasele fiind transformate în cenușă.
  • 80% dintre cazurile de combustie spontană au ca victime femei, dintre care majoritatea sunt fie supraponderale, fie alcoolice. Moartea survine, de regulă, după ce victimă a consumat alcool.
  • Arderea este localizată în corp. Obiectele din jur şi, deseori, hainele victimei rămân neatinse de foc.
  • Podeaua din jurul cadavrului rămâne, în cele mai multe cazuri, acoperită de un lichid vâscos, galben, uleios şi urât mirositor.
  • Toate cazurile s-au petrecut în spaţii închise. Victima este întotdeauna singură pentru lungi perioade de timp. Martorii din apropiere nu aud niciodată sunete, urlete de durere sau strigăte de ajutor.

Un fenomen de-a dreptul paranormal?

Combustia spontană

Circumstanțele în care se produce combustia spontană sunt şi ele dubioase pentru că în general persoanele viciate  de alcool sau de țigări sunt atinse de inexplicabilul fenomen. Pur şi simplu, aceste persoane, fără a intra în contact cu vreo sursă de căldura sau foc se aprind precum niște torțe. Ceea ce nu se poate explica este cum poate lua foc un corp fără să intre în contact cu focul? Ce declanșează acest fenomen şi care sunt cauzele sale reale?

O echipă constituită în 1996 şi alcătuită din experți în incendii a început investigarea câtorva dintre cele mai recente cazuri de combustie spontană. Punctul de plecare a cercetărilor avea să adâncească, însă, şi mai mult misterul. În crematoriile umane, deşi temperaturile ating valori extrem de ridicate, oasele nu ard în întregime; de cealaltă parte, combustia spontană incinerează cu o asemenea eficienta, încât oasele sunt prefăcute complet în cenușă.

Știința a găsit o explicație, însă argumentele nu sunt chiar imbatabile. Oamenii de ştiinţă încearcă să descrie producerea fenomenului prin intermediul efectului de candelă. Scenariul este următorul: este necesară o sursă cât de mică de căldură, spre exemplu, cea provocată de o țigară aprinsă, pentru că focul să ardă hainele şi pielea, suficient cât să elibereze grăsimea subcutanată. Aceasta va juca rolul unui combustibil, iar corpul va arde atâta timp cât va fi grăsime. În susţinerea acestei teorii par să vină faptul că în majoritatea cazurilor, membrele erau mai puţin afectate, în vreme ce trunchiul era ars integral. Mai mult decât atât, unul dintre semnele care indică o combustie spontană este prezența unei substanțe gălbui, grase şi urât mirositoare, ceea ce nu este altceva decât grăsimea arsă.

De domeniul paranormalului

Combustia spontană

Cunoscută de mii de ani, combustia spontană a încercat a fi explicată în mai multe feluri. Dacă știința nu a reuşit să satisfacă prin explicațiile sale, atunci există şi alternativa, paranormalul. Se spune că doar persoanele care acumulează cantități impresionante de furie declanșează combustia internă. Focul mistuie individul pe dinăuntru, transformându-l în cenuşă. Singura problemă este că atunci când individul în cauză arde precum o torță, mediul înconjurător, adică podeaua, casă şi hainele cu care este îmbrăcat, rămân intacte.

Cu alte cuvinte, corpurile izbucnesc în flăcări fără vreo cauză exterioară, când, se ştie, în condiţii normale, corpul uman arde greu, deoarece este alcătuit, în proporţie de aproximativ 80% din apă.

Crematoriile folosesc temperaturi foarte ridicate pentru a arde corpurile umane, cu toate acestea oasele rămân intacte, spre deosebire de combustia spontană unde întreg corpul se transformă în scrum. Într-un crematoriu este nevoie de câteva ore pentru a arde un corp, în timp ce combustia spontană mistuie corpul uman în câteva minute. De aici putem concluziona că temperatura de ardere, în cazul combustiei interne, este de câteva ori mai mare decât cea folosită în crematoriul, şi totuşi, mediul înconjurător rămâne intact.

O altă perspectivă prin care se poate explica fenomenul de combustie spontană este faptul că individul ajunge la un  nivel scăzut al vibrațiilor energetice, prin consumul de alcool, țigări sau dezvoltarea sentimentelor nocive precum ura, încât corpul sau intra într-un proces de  purificare şi doar prin foc se realizează acest lucru. Această explicație care ţine de domeniul paranormalului este pe cât se poate de plauzibilă dacă ținem cont de vibrațiile scăzute pe care le manifestă anumiți indivizi. Dacă atunci când omul atinge iluminarea, corpul sau se transformă în energie pură atunci de ce să nu fie posibil ca atunci când vibrațiile energetice scat sub un anumit nivel să nu se declanșeze procesul de distrugere, în cazul nostru combustie spontană?

Cum este posibilă combustia spontană?

O teorie care vrea să explice misterul combustiei spontane susține că în organism se produce o acumulare de energie statică. Alți cercetători susțin că ar fi vorba despre producerea unor câmpuri electrice în corp care generează o reacție atomică în lanț.

Tibetanii numesc acest fenomen tummo și susțin că în zona ombilicului se acumulează o cantitate mare de căldură care produce combustia.
În Rusia, Nina Kulaghina are capacitatea de a declanșa combustia asupra unui organism numai privindu-l.

Un caz interesant

Combustia spontană

Unul dintre cele mai interesante cazuri s-a petrecut în ianuarie, anul 1980, în localitatea engleză Gwent.

Când poliția a descins la locuința unui britanic a constatat o temperatură foarte ridicată, cu toate că locuința nu dispunea de încălzire. Încăperile erau pline cu abur, iar becurile erau acoperite cu un strat galben lipicios. În fața unui fotoliu se afla o grămăjoară de cenușă.Toate obiectele din încăpere erau intacte.

Pentru ca un corp să ardă, în încăperi închise, sunt necesare temperaturi de peste 1600 grade Celsius, egale cu cele din crematorii. Trunchiul corpului era complet pulverizat, oasele transformate în cenușă, iar extremitățile membrelor inferioare erau intacte. S-a constatat că arderea nu s-a produs după reguli normale.

De neînțeles este faptul că într-o combustie spontană, oasele ard în întregime, în timp ce într-un crematoriu nu se întâmplă acest lucru.

Ultimul caz

Ultimul caz de acest gen s-a petrecut în septembrie 2017, pe o stradă din Londra.

John Nolan avea 70 de ani, lucrase mulți ani în construcții și în 27 septembrie se plimba pe una din străzile londoneze. Sub privirile trecătorilor, în mod spontan, corpul lui Nolan a început să ardă. Cu toate că poliția a intervenit rapid, Nolan nu a mai putut fi salvat.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Populare

To Top