Codex Seraphinianus

Codex Seraphinianus, cartea scrisă într-o limbă necunoscută

Cartea Codex Seraphinianus a fost publicată în 1981 și este considerată cea mai ciudată și complexă enciclopedie de până acum.

A fost scrisă de către arhitectul italian Luigi Serafini în doar 30 de luni, iar conținutul său este unul de-a dreptul halucinant. Enciclopedia conține 360 de pagini, în funcție de ediție, scrise într-un limbaj pe care nimeni nu a reușit până în prezent ca să-l deslușească.

Pe internet, aceasta poate fi cumpărată pentru sume cuprinse între 300 şi 1.000 de dolari, în funcţie de ediţie.

Codul serafimilor


Codex Seraphinianus poartă acest nume pentru că latinescul codex semnifică un anumit cod, iar Seraphinianus se trage de la numele autorului Serafini, care în limba italiană semnifică serafimii. Astfel, Codex Seraphinianus reprezintă un cod al serafimilor și de aici se poate extrage și ideea că tot ceea ce este descris în această carte bizară poate să aibă legătură cu aceste ființe biblice, care trăiesc într-o lume paralelă cu a noastră.

Criticii literari consideră această enciclopedie ca fiind o parodie a vieții de zi cu zi, unde grotescul întâlnește frumosul, unde suprarealistul întâlnește cotidianul și unde fantezia autorului este îmbinată cu realitatea.

Cu toate că Serafini nu a acceptat niciodată descrierea făcută de critici, el a susținut tot timpul că acest codex nu este altceva decât o realitate, pe care oamenii încă nu o pot înțelege.

La fel cum copiii privesc o carte ilustrată pentru adulți și nu înțeleg mare lucru, dar știu că lucrurile pe care le văd au un sens logic, așa și adulții nu înțeleg chiar toate lucrurile din Codex Seraphinianus, dar știu că ele sunt o normalitate. Această explicație dată de autor adâncește și mai mult misterul cu privire la această carte stranie.

Un limbaj obișnuit?


Atunci când lingviştii au încercat să descifreze limbajul și nu au reușit, autorul le-a transmis că oricine îl poate înțelege dacă se folosește de limbajul obișnuit și nu de percepția tradițională. Chiar și aşa, nimeni nu poate înțelege semnificația limbajului obișnuit din mintea lui Serafini, fapt pentru care enciclopedia a rămas până în prezent un mister.

Codex Seraphinianus poate fi pusă lângă Codex Gigas (Biblia Diavolului), lângă manuscrisul Voynich, lângă Necronomicon (Cartea Numerelor Moarte) şi lângă multe alte lucrări antice redactate în limbi total necunoscute. 

O lume stranie


În esenţă Codex Seraphinianus descrie o lume străină, sau chiar paralelă după cum au numit-o anumiți critici, descrisă în mai multe etape.

Iniţial este descrisă fauna, flora, știința, diversele mașini și în cele din urmă arhitectura, dar și oamenii cu aspect ciudat. Textul misterios este însoțit de o multitudine de ilustrații care mai de care ciudate sau suprarealiste.

De-a lungul anilor au existat mai multe tentative de a descifra scrierea din carte, însă fără succes. Ilustraţiile par a fi fost desenate cu creioane colorate. Conţinutul pare a fi organizat pe categorii, în două secţiuni şi 11 capitole. Prima secţiune pare a descrie natura, mai exact aspecte legate de faună, floră şi fizică, iar cea de-a doua se ocupă de lucrurile care ţin de viaţa umană: îmbrăcăminte, istorie, bucătărie, arhitectură şi aşa mai departe.

Suntem în faţa unor noi planuri de „arhitectură” a tot ceea ce cunoşteam, sau doar a unei imaginaţii mult peste limite?

Chiar și aceste desene au încercat a fi studiate de către filosofi, psihologi sau chiar fizicieni și nimeni nu a ajuns la nicio concluzie reală.

Şocant de la primul detaliu, care prezintă „contopirea” corpurilor unui bărbat şi al unei femei, printr-un act aparent sexual. Prin „contopire” rezultă un crocodil, o fiinţă reptiliană.

De exemplu, Shakespeare descria sexul precum o fiară cu două spinări, iar Serafini, în codexul său, ilustrează un bărbat și o femeie care după o partidă de sex se transformă într-un crocodil. Probabil că acesta este modul prin care trebuie interpretată și înțeleasă această enciclopedie mai mult decât bizară.

Șscoala Misterelor


Nu este exclus ca autorul acestei lucrări, Luigi Serafini, să fi frecventat o societate secretă ce are legătură cu celebrele Şcoli ale Misterelor, din care au făcut parte diverse personalităţi ale istoriei, care au vorbit din timpuri antice, chiar şi în Evul Mediu, despre lucruri, idei, inovaţii ce de abia astăzi ştiinţa sau istoria le „revendică”.

În această direcție putem da ca exemple importante pe Jules Verne şi Leonardo da Vinci şi putem merge până-n vremuri biblice ale antichităţii, ajungând la Enoh care, potrivit lucrării sale apocrife, a fost luat de îngeri şi dus în spaţiu, unde a fost învăţat astronomia, matematica şi alte ştiinţe.

Codex seraphinianus ar putea transmite, într-un mod codificat, unele dintre ideile și informațiile secrete vehiculate de o astfel de societate ocultă.