Cu mult înainte ca jocuri precum Monopoly, Catan sau Scrabble să devină populare, legiunile romane și-au petrecut timpul liber jucând Ludus Latrunculorum (Latrunculi). Un joc de strategie, al cărui nume latin se traduce „Jocul Mercenarilor”.

În Europa, jocul jocul viking Hnefatafl se juca cu pasiune în Scoția, Norvegia și Islanda. În Egipt se jucau cu pasiune jocurile Senet și Mehen. În India vechilor timpuri, Chaturanga a apărut ca un precursor al șahului modern.

În urmă cu peste 5000 de ani, pe teritoriul actual al Turciei, oamenii antici jucau un joc ciudat. În urma excavărilor, s-au descoperit mai multe piese ale unui joc misterios. Se pare că acesta ar fi fost primul joc de societate din toate timpurile.

Senet

dp310299

Iubit de Tutankhamon și regina Nefertari , soția lui Ramesses II, Senet a fost unul dintre cele mai populare jocuri din Egipt. Dovezile arheologice sugerează că a fost jucat încă din anul 3100 î.Hr. , când Prima Dinastie a Egiptului începea să se stingă.

Specialiștii susțin că înalta clasă egipteană folosea table de joc frumos ornate. Acestea supraviețuiesc și în ziua de astăzi și au putut fi studiate în amănunt.

Plăcile Senet erau lungi și erau formate din 30 de pătrate. Acestea erau dispuse pe 3 rânduri a câte 10 coloane. Jocul se juca în 2 jucători, care primeau un număr egal de jetoane. De obicei 5 sau 7 jetoane și câștigător era cel care ajungea cu toate jetoanele la capătul tablei de joc. Senet era un joc de strategie, pentru că jucătorii puteau adopta diverse tactici pentru a-și împiedica oponenții să avanseze.

gaming board inscribed for amenhotep iii with separate sliding drawer ca 1390 1353 bce4956a b

O „distracție fără nicio semnificație religioasă”

scrie egiptologul Peter A. Piccione

Senet a evoluat. Fiecare pătrat reprezenta o divinitate și întregul joc era o simulare a lumii de apoi. Cele cinci pătrate finale prezintă hieroglife care indică circumstanțe speciale de joc. Piesele care au ajuns în „apele haosului” pătratul 27, de exemplu, au fost trimise până la pătratul 15 sau au fost eliminate complet de pe tablă.

„Spațiul final a reprezentat Re-Horakhty, zeul soarelui răsărit și a semnificat momentul în care sufletele demne se vor alătura [zeului soarelui] Ra pentru eternitate.”

susține Tristan Donovan

Jocul Regal din Ur

royal game of ur british museum 19281009379a

Este unul dintre cele mai vechi jocuri de societate din lume. Nu a fost înțeles până în 1980, când curatorul Muzeului Britanic Irving Finkel areușit să descopere modul în care se juca.

Jocul are o vechime de circa 4500 de ani și a fost descoperit de Sir Leonard Woolley. Arheologul a realizat săpături între 1922 și 1934, în orașul antic Mesopotamian din Cimitirul Regal al Ur. Acolo a descoperit acest joc ciudat.

Această placă de joc , acum găzduită la Muzeul Britanic, este structurată în mod similar cu plăcile Senet, cu trei rânduri de pătrate plasate în rânduri paralele. Totuși Jocul Regal din Ur are 20 de pătrate pe tabla de joc.

Pentru a câștiga, jucătorii trebuiau să ajungă cu piesele până la capătul tablei. Pe tabla de joc, fiecare pătrat este decorat cu un semn. Unele pătrate pot aduce noroc, altele ghinion. Jocul se juca cu o pereche de zaruri, care erau aruncate și în funcție de numărul de pe ele jucătorul avansa cu piesele.

Deși jocul se numește Jocul Regal din Ur, numele derivând din locul unde a fost descoperit, arheologii au mai găsit peste 100 de versiuni ale jocului, în Irak, Iran, Israel, Siria, Iordania, Egipt, Turcia, Cipru și Creta. Versiunile descoperite ulterior au simbolurile de pe pătrate diferite.

Acest format, cunoscut sub numele de Douăzeci de Pătrate, a fost popular în Egiptul antic, unde cutiile de Senet aveau adesea panouri de 20 de pătrate pe partea din spate.

Mehen

mehen1

În studiul său enciclopedic Oxford History of Board Games , David Parlett descrie jocul Mehen, drept „jocul de șarpelui egiptean”. S-a jucat între anii 3100 î.Hr. și 2300 î.Hr. Jocul necesita 6 jucători, care trebuiau să ghideze piese (în formă de animale) pe o tablă de joc în formă de șarpe.

Regulile lui Mehen rămân neclare, pentru că brusc nu a mai fost jucat în vechiul Egipt. Însemnări despre el nu s-au descoperit și arheologii nu au putut să determine regulile acestui joc ciudat.

„Pe baza a ceea ce știm despre acest joc … piesele de joc se mutau printr-o spirală de-a lungul pătratelor, se pare, de la coada din exterior la capul șarpelui la centrul.”

scria egiptologul Peter A. Piccione în 1990

Surprinzător, niciuna dintre piesele Mehen cunoscute nu este suficient de mică pentru a se încadra în segmentele individuale ale plăcilor de joc. Acest aspect adaugă și mai mult mister acestui joc.

Cei 9 bărbați ai lui Morris – Țintar

nine mens morris

În toamna anului 2018, săpăturile din cetatea rusă a castelului Vyborg au scos la iveală o placă de joc medieval, gravată pe suprafața unei cărămizi de lut. Acest joc este cunoscut precum Țintar. Se spune că a fost jucat în epoca medievală, dar însemne ale tablei de joc au fost descoperite și într-o casă a muncitorilor care au ridicat templul Kurna.

Tabla de joc are desenate trei pătrate concentrice și conectate la mijlocul laturilor, ca în figura alăturată. Colțurile dreptunghiurilor și mijloacele laturilor sunt marcate cu puncte care arată cele 24 de poziții în care se pot plasa cele 18 piese, câte nouă de fiecare jucător.

Se pare că acest joc a fost foarte popular, pentru că numeroase versiuni ale sale au fost descoperite în Grecia, Norvegia, Irlanda, Franța, Germania, Anglia. Jocul a fost extrem de popular în Europa și chiar a fost menționat în piesa Visul unei nopți de vară a lui William Shakespeare

Tafl

tafl

Unul dintre cele mai populare distracții ale Scandinaviei antice a fost o familie de jocuri de strategie cunoscute colectiv sub numele de Tafl. Nordicii jucat Tafl încă din anul 400 d.Hr., în conformitate cu Oxford History of Board Games.

Un hibrid de jocuri de război și de fugă, Tafl s-a răspândit din Scandinavia în Islanda, Marea Britanie și Irlanda. A căzut în dizgrație în clipa în care șahul și-a făcut apariția în nordul Europei.

Jocul se juca în doi jucători. Primul jucător deținea un rege și mai mulți pioni, cu care trebuia să-l apere. Celălalt jucător sau invadatorul trebuia să-l omoare pe rege. Pe placa de joc existau patru puncte în care regele se putea refugia și un sanctuar. Dacă regele putea să ajungă la sanctuar jocul se încheia prin victoria jucătorului din apărare. Dacă regele era prins, atunci atacatorul câștiga jocul.

Ludus Latrunculorum

latrunculi found at housesteads roman fort or roman corbridge complete with pottery counters and dice containers 2nd 3rd century ce corbridge roman town and museum english hertitage

Jocul preferat de romani a fost Ludus Latrunculorum sau Latrunculi. A fost un joc de strategie cu doi jucători, conceput pentru a testa priceperea militară a participanților. Jucat pe grile de diferite dimensiuni, așa-numitul „Joc al mercenarilor” a fost probabil o variantă a jocului grecesc Petteia . 

Prima mențiune documentată despre Ludus Latrunculorum datează din primul secol î.Hr., când scriitorul roman Varro a descris piesele de joc. Două sute de ani mai târziu, autorul anonim al lucrării Laus Pisonis a pictat o imagine vie a jocului. Poeții Ovidiu și Martial au făcut referire și la joc în lucrările lor.

În ciuda referințelor, regulile jocului rămân neclare. Cu toate acestea, numeroși specialiști au propus diverse reguli ale jocului. Nu se poate spune cu exactitate în ce fel s-a jucat jocul.

Patolli

patoli

Patolli a fost inventat de oamenii din Mesoamerica. A fost un joc de noroc, în care jucătorii trebuiau să mute piesele pe o tablă cu mai multe pătrate. Acestea erau așezate în formă de cruce. Drept zaruri se foloseau boabe de fasole, dar regulile jocului nu se cunosc în totalitate.

Printre azteci, Patolli a avut mize neobișnuit de mari, participanții mizând nu doar pe bunuri fizice, dar și cu viața. Potrivit cronicarului din secolul al XVI-lea, Francisco López de Gómara, chiar împăratul Montezuma s-a bucurat de acest joc.

Ca multe aspecte ale culturii aztece, Patolli a fost interzis de către conchistadorii spanioli, care au învins imperiul aztec între anii 1520-1530. Spaniolii au distrus majoritatea tablelor de joc și au ars toate boabele găurite, motiv pentru care, în ziua de astăzi este dificil ca jocul să fie studiat.

Mancala

mancala

Mancala, provine de la cuvântul arab naqala și înseamnă „a se mișca”. Acesta nu este un joc ci o multitudine de jocuri care se jucau pe o tablă cu numeroase găuri. Jucătorii trebuiau să mute jetoanele sau boabele în diverse găuri.

Familia de jocuri a apărut între aproximativ 3000 și 1000 î.Hr. și s-a jucat în Africa, Orientul Mijlociu și Asia de sud.

Cea mai populară variantă Mancala, Oware, este jucată de 2 jucători. Jucătorii trebuie să introducă cât mai multe semințe în cele șase găuri de care dispun. De asemenea se iau în calcul numărul de mișcări pe care fiecare jucător le face. În unele culturi, durata jocului este mult mai importantă decât câștigarea jocului. Așadar, scopul jocului era ca să dureze cât mai mult.

Deși nimic nu este lăsat la voia întâmplării, Mancala este privit precum un joc de noroc sau chiar un joc ritualic. Rezultatul final al jocului este determinat de soartă, sau cel puțin așa credeau cei care îl jucau. Specialiștii susțin că complexitatea șahului s-a născut în urma acestui joc.

TiberiuM

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!