Cele șapte minuni ale lumii antice au fost inițial definite de către Philo din Bizanț în 225 î.Hr, precum lucruri care trebuiau văzute. Alți scriitori care au scris despre cele șapte minuni ale lumii au fost: Herodot , Callimachus din Cyrene și Antipater din Sidon . Din cele șapte minuni inițiale, astăzi mai există doar Marea Piramidă.

Cele șapte minuni ale lumii antice au fost:

  • Marea Piramida din Giza , Egipt
  • Grădinile suspendate ale Babilonului
  • Statuia lui Zeus
  • Templul lui Artemis din Efes
  • Mausoleul de la Halicarnassus
  • Colosul din Rhodos
  • Farul din Alexandria , Egipt

Marea Piramidă din Egipt


2017 11 03 giza rsz crp

Marea Piramidă de la Giza a fost construită între 2584 și 2561 î.Hr. pentru Faraonul egiptean Khufu (cunoscut în limba greacă ca și „Cheops”) și a fost cea mai înaltă structură din lume timp de 4 000 de ani. Excavațiile interioare au fost inițiate la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Este o construcție impunătoare și misterioasă, care atrage în ziua de astăzi milioane de turiști anual.

Când a fost terminată, piramida avea un exterior neted și a atins o înălțime de 481 de metri. Arheologii spun că a fost nevoie de până la 20 de ani pentru a construi Marea Piramidă

Grădinile suspendate din Babilon


Grădinile suspendate ale Babilonului, dacă au existat așa cum este scris, au fost construite de Nebucadnetar al II-lea între anii 605-562 î.en drept un dar pentru soția sa. Acestea sunt descrise de scriitorul antic Diodorus Siculus ca fiind pline de flori exotice, care ajungeau la o înălțime de peste 23 de metri.

Diodorus a scris că soția lui Nabucodonosor, Amtis de Media, plângea după munții și fauna patriei sale, așa că împăratul a poruncit să se creeze o imensă grădină pentru ea în Babilon. Controversa cu privire la existența grădinilor vine din faptul că nu sunt nicăieri menționate în istoria babiloniană iar Herodot, „Tatăl Istoriei”, nu le menționează în scrierile sale despre Babilon. Există multe alte fapte antice, figuri și locuri pe care Herodot nu le-a menționat. Diodorus, Philo și istoricul Strabo pretind că grădinile au existat cu adevărat.

Cu toate acestea, arheologii nu au găsit nicio dovadă substanțială care să confirme că grădinile au existat vreodată.

Statuia lui Zeus


statuia

Statuia lui Zeus a fost creată de marele sculptor grec Phidias (cunoscut ca cel mai bun sculptor al lumii antice din secolul al V-lea î.Hr., care a lucrat și la Parthenon și la statuia Atenei ). Statuia l-a înfățișat pe Zeus așezat pe tronul său, cu pielea de fildeș și acoperit cu haine de aur.

Statuia avea 12 metri înălțime și era proiectată special să inspire admirație și apreciere. Totuși, nu toată lumea a fost impresionate de statuie. Strabo scria:

Deși templul în sine este foarte mare, sculptorul este criticat pentru că nu a apreciat proporțiile corecte. El l-a creat pe Zeus așezat, dar cu capul aproape atingând tavanul, astfel încât să avem impresia că dacă Zeus s-ar fi ridicat, templul urma să se prăbușească„.

Templul a căzut în ruină după nașterea creștinismului și interzicerea Jocurilor Olimpice. Statuia a fost dusă la Constantinopol, unde a fost ulterior distrusă.

Statuia a fost construită în anul 435 î.Hr. și avea 40 metri înălțime.

Templul lui Artemis


960311519

Una dintre cele șapte minuni ale lumi antice a fost Templul lui Artemis. Templul lui Artemis din Efes a fost construit în circa 120 de ani pentru a fi distrus doar o singură noapte. Finalizat în 550 î.H., templul avea o înălțime de 129 m, lățime de 225 m și era susținut de coloane înalte de 127 de aproximativ 18 m.

Sponsorizat de regele Croesus din Lydia, care nu a făcut rabat la nicio cheltuială (potrivit lui Herodot), templul era atât de minunat încât fiecare relatare a acestuia este scrisă cu același ton de uimire. Toți anticii au fost de acord că aceasta a fost cea mai uimitoare construcție din acele timpuri.

La 21 iulie 356 î.Hr., un om pe nume Herostrat a dat foc templului, pentru ca, așa cum spunea el, dorea să obțină faima prin distrugerea unei clădiri importante. Efesenii au decretat că numele său nu ar trebui să fie niciodată înregistrat în istorie, nici amintit, dar Strabo l-a consemnat ca pe un punct de interes în istorie.

În aceeași noapte în care templul a fost ars, s-a născut Alexandru cel Mare și, mai târziu, s-a oferit să reconstruiască templul ruinat, dar Efesenii i-au refuzat generozitatea.

Mausoleul din Halicarnas


halicarnas2

Mausoleul din Halicarnas a fost mormântul lui Mausolus și a fost construit în 351 î.en.  Mausolus a murit în 353 î.Hr. și Artemisia, soția sa, a dorit să construiască un loc de odihnă  demn pentru un de rege.

Artemisia a murit la doi ani după ce Mausolus a fost înmormântat în mausoleul său. Plinius cel Bătrân scria că arhitecții au continuat să lucreze la mausoleu și  după moartea Artemisiei.

Mormântul avea  41 de metri înălțime și era ornat cu cele mai fine ți moderne sculpturi. A fost distrus de o serie de cutremure și a rămas în ruină timp de sute de ani, până în 1494, când a fost complet dezmembrat și folosit de Cavalerii Sf. Ioan din Malta în construirea castelului lor din Bodrum (unde pietrele vechi pot fi văzute astăzi).

Colosul din Rodos


colossus of rhodes2

Colosul din Rodos a fost o statuie a zeului Helios(zeul protector al insulei Rhodos) construită între anii 292 și 280 î.en. Avea  peste 110 de metri înălțime și se înălța deasupra portului din Rodos.

 Statuia a stat în picioare numai 56 de ani înainte ca ea să fie distrusă de un cutremur în 226 î.en. Cu toate acestea a fost o atracție turistică ale acelor vremuri. Plinius cel Bătrân susținea că degetele Colosului erau mai mari decât cele mai multe dintre statuile normale. Potrivit istoricului Theophanes, bucățile de bronz au fost în cele din urmă vândute „unui comerciant evreu din Edessa”.

Farul din Alexandria


Farul din Alexandria

Farul de la Alexandria a fost construit pe insula Pharos și avea o înălțime de 134 m.  A fost comandat de Ptolemeu I. Construcția a fost finalizată în jurul anului 280 î.en. Farul era cea de-a treia cea mai înaltă construcție umană din lume și lumina sa (o oglindă care reflecta razele soarelui în timpul zilei și un foc noaptea) putea fi văzută până la 35 de mile de pe mare.

Farul a fost grav avariat într-un cutremur în anul 956 , apoi de un altul în 1303 și de un altul în 1323. Până în anul 1480 a dispărut complet. Fortul egiptean Quaitbey se află acum în locul acestui far.

Cum a fost alcătuită lista

După ce Alexandru cel Mare a cucerit aproape toată lumea (în secolul 4 i.Hr.), grecii au putut să viziteze civilizaţiile egiptene, persane şi babiloniene. Aceşti turişti au fost profund impresionaţi de construcţiile din acele zone, astfel că au alcătuit la întoarcere liste cu ceea ce au văzut în călătoriile lor. În loc de “minuni”, cum le spunem noi azi, grecii numeau obiectivele turistice din aceste liste “lucruri ce trebuie văzute” sau “must-sees”.

Cea mai veche versiune cunoscută a listei îi aparţine epigramistului grec Antipater din Sidon şi a fost elaborată în secolul 2 i.Hr.; această listă cuprindea numele a 7 clădiri din zona mediteraneană şi din Orientul Mijlociu, acestea fiind singurele zone cunoscute de grecii din antichitate. Toate edificiile din această listă erau construcţii antropice (i.e. realizate de om) – destinaţiile naturale nu erau incluse, deoarece nu erau atât de apreciate.

O altă versiune a listei cu 7 minuni ale lumii antice  – numită “7 monumente ale pământului demne de a fi văzute” – a fost întocmită şi de matematicianul grec Philon din Bizanţ, care a publicat o lucrare numită “De septem mundi miraculis” (“Cele 7 minuni ale lumii”). 6 elemente din această listă se regăsesc în lista lui Antipater.

Liste anterioare celor alcătuite de Antipater şi Philon au fost întocmite de istoricul grec Herodot şi de arhitectul Callimahus din Cyrene, dar acestea au dispărut şi s-au păstrat numai nişte referinţe la ele.

TiberiuM

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!