găuri negre

Ce se află în interiorul unei găuri negre?

Ce există într-o gaură neagră? Materia concentrată reprezintă o singularitate gravitaţională sau este în trecere într-un pasaj spaţiu-timp? Aceste sunt doar câteva întrebări la care au încercat să răspundă cei mai mari oameni de știința.

Acum mai bine de o sută de ani, Albert Einstein susţinea existența unei materii singulare gravitaţionale în interiorul găurilor negre. În prezent, singularitatea este contestată de mulți fizicieni.

Steaua Planck

Doi astrofizicieni celebri, Carlo Rovelli și Francesca Vidotto, sugerează că în interiorul găurilor negre se afla o structură numită steaua Planck. Conform opiniei celor doi, această structură va fi returnată în Univers, la un moment dat. Unii cercetători au propus trimiterea unor sonde spaţiale în interiorul găurilor negre pentru a ști ceea ce se întâmpla.

Teoria singularităţii suferă de ceea ce a fost numit paradoxul informaţiei, și anume, găurile negre par că distrug informația din interiorul lor, situație care încălca regulile teoriei generale a relativităţii.

găuri negre

Teoria celor doi astrofizicieni pleacă de la Big Bang, fenomenul care a creat Universul și care a avut avut un ricoşeu, Big Crunch. Aceeași întrebare și-au pus-o și despre găurile negre. Dacă lucrurile sunt adevărate, înseamnă că o gaură neagră își reduce lent, în timp, masa, ca urmare a radiaţiei Hawking și pe măsura ce gaură neagră se contractă, steaua Planck crește după ce absoarbe toate informațiile din interior.

Mai multe tipuri

Găurile negre nu sunt direct observabile, însă există mai multe tehnici de observare indirectă. Materia care este înghițită este supusă la temperaturi uriașe, situație care duce la producerea unei mari cantităţi de raze X.

O gaură neagră are o masă dată concentrată într-un punct numit singularitate gravitațională. S-a demonstrat că o gaură neagră nu este un aspirator irezistibil, așa fuseseră numite anterior descoperirii. Soarele se află în apropierea unei găuri negre si nu au fost înregistrate perturbări sau anomalii. Forța de atracție a unei găuri negre acţionează pe o distanță de 3 kilometri.

Există mai multe tipuri de găuri negre. Cele care s-au format prin prăbușirea gravitaţională a unei stele sunt gauri negre stelare. Există si găuri negre supramasive sau galactice.

În secolul al XVIII-lea, Isaac Newton a fost primul care a susținut existența lor. Mai târziu, teoria gaurilor negre a fost dezvoltată de Einstein. Abia în anul 1971, grație satelitului Uhuru, a putut fi observată o gaură neagră.

O gaură neagră este caracterizată prin trei parametri, masa, încărcătura electrică și momentul cinetic. Zona sferică care delimitează regiunea de unde lumina și materia nu mai pot ieși a fost numită orizontul evenimentelor. În centrul unei găuri negre, timpul se scurge mai lent, iar câmpurile gravitaționale și distorsiunile spațiului devin infinite.

În astrofizică, o gaură neagră reprezintă ultimul stadiu al unei prăbușiri gravitaţionale. Găurile negre galactice se află în centrul galaxiei și provoacă apariția unor jeturi de raze X.

Găurile negre, puteri gravitaţionale devastatoare

În timp ce unele materiale sunt atrase în interiorul găurilor negre, gazele sunt aruncate spre exterior. Acest lucru se datorează faptului că zona din apropierea orizontului evenimentului este extrem de energică. Gazele sunt aruncate în exterior în mod violent, la distanţe de 3,3 ani lumină.

găuri negre

De curând, specialiştii de la NASA au surprins momentul în care o stea care se afla în apropierea unei găuri negre, a fost ruptă și înghiţită de monstrul cosmic. Conform teoriilor actuale, informația dintr-un obiect care cade într-o gaură neagră nu mai poate să fie recuperată. Dintr-o gaură neagră, iese doar o cantitate mică de radiaţie termală numită Hawking.

În aceste condiții, nu se poate calcula numărul obiectelor înghițite. Exista o excepție. Dacă informația cuantică nu se distruge, aceasta ar fi singurul purtător al cuantificării obiectelor înghițite. Acest fenomen se numește paradoxul informaţiei.

Gaura neagră din centrul galaxiei

În centrul galaxiei noastre, Calea Lactee, a fost observată o gaură neagra galactică. În fapt, o stea care a fost numită S2 face o mișcare de revoluţie în jurul acestei găuri negre în 11 ani. Distanța dintre S2 și gaura neagră este aproximativ egală cu cea dintre Soare și Uranus.

Mai târziu, telescopul Chandra a detectat două alte găuri negre galactice care orbitează una în jurul celeilalte.

Ziarul Dailymail a dat câteva informaţii despre cea mai apropiată gaură neagra față de planeta noastră. Ea se află la o distanță de 50 milioane de ani lumină.

Masa sa este de 6,8 miliarde mai mare ca cea a Soarelui. În opinia specialiștilor, ea s-a format prin contopirea mai multor găuri negre mai mici.

Sunt specialiști care susțin teoria conform căreia găurile negre sunt niște găuri de vierme care trec în alte părti ale Universului sau poate în altul. Călătoria s-ar putea face cu o viteză mai mare decât cea a luminii.

Gravitația, o forța neînțeleasă pe deplin

Gravitaţia face parte din cele patru forţe fundamentale, alături de interacțiunea tare, slabă și electromagnetism. Particulele gravitaţiei s-ar numi gravitoni, însă nimeni nu a putut demonstra existența lor.

Că mai toate galaxiile din Univers, Calea Lactee are în centrul său o gaură neagră numită Sagittarius A. În mod constant, aceasta atrage toate obiectele din jurul său, formând o constelaţie uriașa de stele, de aproximativ un miliard de ori mai densă decât colțul nostru de galaxie.

În jurul lui Sagittarius A, plutesc șase obiecte cosmice care arata ca niște pete imense de gaz, mult mai masive decât planeta noastră. Fiecare obiect este o pereche binară de stele, care s-au lovit una de alta, influenţate de gravitaţia emanată de gaura neagră.