Există puține creaturi înconjurate de mai mult mister și fascinație decât unicornii siberieni. Unii spun că au existat și apoi au murit. Alții insistă că unicornii nu sunt altceva decât un mit; o creație a imaginației umane.

Care este adevărul? Au existat cu adevărat unicornii sau nu? Totul a început în 2016, când lumea științifică era zguduită de o descoperire impresionantă.

„Conform unui studiu publicat luna trecută în American Journal of Applied Science, o specie numită  Elasmotherium sibiricum  – „ unicornul siberian ”- a dispărut mult mai târziu decât s-a crezut anterior. Cercetătorii de la Universitatea de Stat Tomsk cred că au găsit dovezi fosilizate ale unui unicorn siberian, care a trăit în urmă cu 29.000 de ani – la peste 300.000 de ani după ce s-a crezut că au dispărut. „, raporta Washington Post la vremea respectivă.

Un animal masiv

Pentru a înțelege ceea ce a fost cu adevărat unicornul siberian, oamenii de știință au reconstruit animalul folosindu-se de oasele descoperite. După cum se poate vedea, a fost un animal masiv și nu are în comun decât cornul, cu unicornul din poveștile copilăriei noastre. Unii oameni de știință sunt de părere că acest animal seamănă foarte bine cu rinocerii din ziua de astăzi. Este adevărat, dar asemănarea este doar la aspectul vizual.

E. sibiricum, avea mărimea unui mamut, era acoperit cu păr și avea un corn mare care îi ieșea din frunte, de unde și numele de„ Unicornul Siberian ”. Conform descrierilor estimate, fiara avea aproximativ 2 metri înălțime, 4,5 metri lungime și o greutate impresionantă de 4 tone. 

Căutarea dovezilor

Timp de sute de ani, singura dovadă că o astfel de creatură a existat a fost o falcă descoperită în 1808 de Johan Fischer von Waldheim, directorul Muzeului de Istorie Naturală de la Universitatea din Moscova. Aceasta a fost cel care a oferit numele speciei. Dar de atunci nu se mai găsise nicio dovadă cu privire la existența acestui animal.

Totul s-a schimbat în 2016, când oamenii de știință au descoperit un craniu de unicorn siberian, în Pavlodar din Kazahstan. Această descoperire a schimbat totul ceea ce se credea sau știa despre unicorni. Până la această descoperire, oamenii de știință au presupus că unicornul siberian a trăit în urmă cu 350.000 de ani. După descoperirea craniului se spune că aceștia existau pe Terra în urmă cu 29.000 de ani, pentru că aceasta este vârsta fosilei.

unicornii siberieni
Unicornii siberieni

Singura controversă cu privire la acest unicorn siberian, căruia i-a aparținut craniul descoperit, este că nu se cunoaște modul în care a murit. Oamenii de știință, care au cercetat și studiat fosila, au declarat că animalul era destul de bătrân când a murit, dar nu se cunoaște cauza morții sale.

Legendele unicornului

De-a lungul istoriei, în aproape fiecare cultură au existat unele povești sau legende cu și despre unicorni.

Mitul european al „Inorogului” a fost susţinut mai ales de credinţa evului mediu. Acest mit a atins apogeul în romanele cavalereşti ale evului mediu.

În mitologie „Inorogul” are înfăţişarea unui cal alb ca neaua purtând în mijlocul frunţii un corn lung, subţire şi spiralat alb împletit cu negru. Pădurea în care trăieşte el se bucura de vară veşnică. Doar o fecioară îl poate prinde şi îmblânzi. Alegoria învăluie un ceremonial care se desfăşoară în pădure, fără îndoială în preajma monumentelor megalitice : capturarea unei forţe cosmice aflată sub semnul săgetătorului care se incorpora într-o fecioara-medium. Aceasta devenea sufletul unui ordin cavaleresc. O tapiserie din secolul XV „Damă a la lincorn” relatează, prin imagini, reîncarnarea într-o fecioară a acestei forţe invincibile.

Simbolul calului celest este asociat cu cel al leului „inima cerului”. Licorna trebuie înţeleasă ca o forţă emisă de constelaţia leului şi reflectată de cea a săgetătorului. Jeanne D’Arc este considerată a fi una din incarnările acestei forţe. Inorogul medieval este un simbol al puterii dar şi al evenimentelor faste, al purităţii. În China veche este emblema împărătească şi simbolizează virtuţile împărăteşti. De bun augur şi justiţiar totodată, inorogul îi pedepseşte pe cei vinovaţi lovindu-i cu cornul. Inorogul prin cornul din frunte simbolizează şi săgeata spirituală, raza solară, sabia lui Dumnezeu, revelaţia divină, pătrunderea luminii divine în fiinţe.

În iconografia creştină, inorogul reprezintă fecioara asupra căreia pogoară Sfântul Duh. În evul mediu devine chiar simbolul incarnării verbului divin în sânul Fecioarei Maria. Alchimiştii văd în Inorog o imagine a hermafroditului care, însă, în loc să cuprindă ambele sexe, transcede sexualitatea.

„Astfel de fiinţe renunţa la dragoste din devotament faţă de dragoste pentru a o salva de ineluctibila stingere”, Yves Bergen. „Să moară dragostea ca să poată trăi dragostea” evoca ideea sublimării miraculoase a vieţii carnale şi forţă supranaturală care emana din ceea ce este bun. Mitul inorogului reprezintă fascinaţia pe care puritatea continua să o exercite chiar şi asupra celor mai corpute inimi.

Se spune că primul care ar fi văzut un inorog ar fi fost chiar Adam, în grădina Edenului. Deşi nimeni nu a mai văzut unicorni de câteva secole încoace, totuşi credinţa lor este larg răspândită în lume. Pentru unii, faptul că nu au mai fost văzuţi nu face decât să le sporească misterul, în timp ce alţii cred că inorogii încă mai există în regiuni extrem de îndepărtate, putând fi văzuţi numai de către oamenii de o virtute şi curăţenie a sufletului excepţionale.

Unicornii siberieni
Unicornii siberieni

Legenda unicornului siberian

În 1866, lui Vasily Radlov i s-a spus despre o legendă din poporul yakut din Siberia despre un „taur negru uriaș” care fusese doborât de o singură suliță. Se spunea despre creatura că atât de masivă încât corpul ei trebuia transportat pe o sanie. În toate zonele există legende similare care includ „un taur alb, albastru sau albastru, care avea un corn care iese din frunte.

Din Rusia de Nord medievală vine o colecție de balade, numită„ Golubinaia kniga ”sau„ Cartea Porumbelului ”. Aceste balade arată un unicorn mare care se luptă cu un leu. Unicornul acestor povești trăia într-un munte Sfânt și se credea că era mama și tatăl tuturor animalelor. Se spune că această creatură a scăpat lumea de la secetă. A săpat cu cornul său până ce a dat de apă și astfel oamenii și animalele au putut să bea apă.

TiberiuM

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!