Cavalerii negri au început să apară în istorie în timpul Evului Mediu. Începând cu secolul al XIII-lea, au apărut o serie de legende care îi menționează.

Deși se spune că cavalerii negri au efectuat fapte bune și au luptat pentru a proteja orașele împotriva conducătorilor nedrepți și a altor amenințări, textele referitoare la aceste legende au fost cenzurate și interzise de Biserică în perioada medievală.

Cu toate acestea, povestea legendarului cavaler negru Ashor a rezistat de-a lungul secolelor.

Cavalerii negri din legendele arturiene

Cavalerii Templieri

Figura Cavalerului Negru apare în mai multe legende arturiene ca un motiv ambiguu. Este de fapt rolul principal pe care l-au jucat cavalerii negri în acele vremuri.

O primă mențiune ar fi cea a lui Sir Percival, care luptă cu un Cavaler Negru, după ce a schimbat inele cu soția celuilalt cavaler, creând confuzie și conflict. În cea de-a doua referire despre cavalerii negri, îl vedem pe Sir Lancelot deghizându-se într-un cavaler negru.

Dar cel mai cunoscut exemplu de cavaler negru din legendele arturiene este, fără îndoială, Sir Morien, fiul lui Sir Agrovale, care a fost menționat prin acest titlu datorită descendenței sale africane.

Ashor regele ucigaș și preotul

Cavalerii negri

Originea cavalerilor negri este strâns legată de legenda lui Ashor, un cavaler priceput și puternic, în ciuda vârstei înaintate și care era specializat în uciderea regilor și a altor nobili. Cândva în jurul secolului al XIII-lea sau al XIV-lea, a existat un rege care își asuprea poporul.

Un alt rege a observat situația disperată prin care trecea poporul respectiv și a trimis un mesaj prin care îl chema pe Ashor la curtea sa. Într-o noapte, regele s-a trezit cu Ashor lângă patul său. Cavalerul negru și-a dovedit astfel priceperea.

Ashor l-a întrebat pe rege pe cine trebuie să-l ucidă, iar regele i-a dat ordinul. Ashor a acceptat sarcina, dar a spus că va verifica mai întâi situația regelui asupritor, iar dacă face rău poporului atunci îl va omorî. Ashor a intrat în cetatea regelui asupritor și a fost martorul unor evenimente grave. Atunci a fost momentul în care Ashor a decis că regele asupritor trebuie să moară.

Ashor a descoperit că un preot, care se împotrivise regelui se află închis în temniță. Imediat după ce l-a omorât pe rege,cavalerul negru a decis că trebuie să-l salveze pe preot. Decizia sa nu a fost una inspirată, pentru că în timp ce îl salva pe preot a fost rănit. În cele din urmă, cei doi au reușit să se urce pe cal și să fugă din cetate.

Cavalerul negru eliberase orașul de regele rău. Cu toate acestea, cu oameni regelui care îl urmăreau, Ashor a înțeles că nu poate să-și vindece rănile la timp și a coborât de pe cal, spunându-i preotului că îl va încetini și că trebuie să continue singur. Preotul i-a mulțumit, i-a dat binecuvântarea și a plecat conform instrucțiunilor.

Lupta pentru sufletul cavalerului legendar

Cavalerii negri

Ashor își aștepta sfârșitul lângă un copac. Curând, în timp ce sângele ieșea din corpul cavalerului, un demon a apărut în fața sa, spunându-i cavalerului că sufletul lui îi aparține și a venit să-l revendice. Înainte ca demonul să-i poată lua sufletul, a apărut și un înger , spunând că sufletul cavalerului îi aparține și că venise să-l ducă cu el la cer. Aparent, faptele bune ale cavalerului fuseseră ceva mai numeroase decât cele rele și îi fusese iertat.

Când cele două entități se pregăteau să se lupte pentru sufletul uman, a apărut o a treia entitate. În acest moment, îngerul și demonul încetaseră lupta ca și cum ar fi fost înghețați. A treia entitate nu avea nicio formă.

Pentru a fi vizibil, apăruse ca o figură într-o mantie neagră. Cu toate acestea, nu s-a putut vedea nimic ieșind din mantie: fără mâini, fără picioare, fără chip. Această a treia entitate a fost Il Separatio, cel anonim, deținătorul echilibrului universal, cel care nu poate fi numit.

Il Separatio

Evul Mediu

Anonimul este personificarea neutralității. El nu este nici bun, nici rău, el este dincolo de toate diviziunile. Il Separatio a vorbit și a spus că cavalerul a făcut la fel de bine decât a făcut răul. Prin urmare, nici îngerul, nici demonul nu și-au putut revendica sufletul. Sufletul îi aparținea lui Il Separatio. În acel moment, atât îngerul cât și demonul au dispărut și Anonimul s-a apropiat de cavaler.

Rănile lui Ashor fuseseră vindecate. S-a ridicat și a vorbit cu Il Separatio. Entitatea i-a spus lui Ashor că devenise liber și că nu mai aparținea „sistemului”. Era în afara lui, dincolo de el. Il Separatio i-a spus cavalerului că poate face tot ce și-a dorit, că poate trăi atâta timp cât vrea, că poate călători oriunde (inclusiv pe planete). Când se plictisea de toate acestea, atunci trebuia să-l cheme pe Il Separatio să stea din nou în fața lui și să-i spună despre adevăratul scop al existenței lor.

Lui Ashor i s-a spus că, întrucât nu mai făcea parte din sistem, acțiunile sale nu mai aveau importanță pentru lume. Dacă făcea fapte bune, alții vor face fapte rele și echilibrul universal ar rămâne neschimbat. Dacă făcea fapte rele, alții vor face fapte bune și, din nou, echilibrul universului va rămâne nechimbat.

Conform legendei, Il Separatio a dispărut odată ce și-a terminat explicația, în timp ce cavalerul Ashor mai trăiește și astăzi printre oameni. Se spune că a ales să facă fapte bune, chiar dacă acțiunile sale nu mai au importanță pentru lume. Ashor, Nemuritorul, rămâne prototipul imaginii cavalerilor negri.

Tiberiu M

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *