Cartea tibetană a morților (Bardo Thodol) este un text ce descrie ce se întâmplă cu conştiinţa omului după moarte, în intervalul cuprins între moarte şi renaşterea următoare, perioadă numită Bardo.

Textul tibetan este destinat pentru a fi un ghid pentru această etapă. Bardo Thodol se poate traduce ca (Marea) Eliberare prin intermediul auzului, în timpul aşteptării.

Textul cuprinde şi capitole despre semnele apropierii morţii, dar şi ritualurile ce trebuiesc îndeplinite atunci când moartea este aproape sau a avut loc deja. La nivel internaţional Bardo Thodol este cea mai renumită lucrare tibetană a literaturii Nyingma.

Cartea tibetană a morților, descriere

Cartea Egipteană a Morților este un set de papirusuri în care sunt scrise rugăciuni, vrăji, dar și diverse texte mistice însoțite de ilustrații bizare. Papirusurile erau plasate în camera mortuară a decedatului și îi serveau ca ghid pentru a-i ușura misiunea în lumea de apoi.

Numele de Cartea Morților a fost inventat de egiptologul german Karl Richard Lepsius, care a publicat o selecție a textelor în 1842. Inițial a fost comparată cu Biblia, pentru ca mai apoi să existe numeroase voci care au susținut că interpretarea textelor nu a fost făcută corect și nici nu au fost pe deplin înțelese.

Interesant este că textele nu stabilesc principii religioase și nici norme pe care egiptenii trebuiau să le respecte cu sfințenie, ci descriu anumite fapte, unele mai stranii decât altele, pe care este posibil ca anticii să le fi trăit de-a lungul existenței lor.

1 slide lhasa tibet potala palace holy pano 627x376 1

Lumea de apoi este într-o dimensiune paralelă

Existau mai multe versiuni ale acestei cărți. Fiecare egiptean cu stare deținea câte un exemplar, care de cele mai multe ori era personalizat pentru viața sa. Prima versiunea a fot descoperită pe pereții piramidei Unas de la Saqqara și are o vechime de peste 4500 de ani. Cartea tibetană a morţilor nu a fost unică, ci făcută pentru fiecare om în parte.

Egiptenii credeau cu tărie în existența vieții de apoi, care se petrecea într-o dimensiune paralelă și se ajungea prin intermediul unor portaluri. Pentru că această cutumă era atât de puternică s-a creat un adevărat cult. Decedatul avea nevoie de mai multe elemente pentru a-și efectua călătoria, cauză pentru care corpul îi era mumificat pentru vecie și în camera mortuară erau așezate papirusurile cu rugăciunile și cuvintele magice. Astfel, chiar dacă persoana respectivă își lasă corpul pe Terra, sufletul continua călătoria și avea nevoie ca la fiecare obstacol să rostească câte o rugăciune pentru depășirea ei.

Există numeroși egiptologi care cred că această carte antică a fost scrisă în urma unor experiențe reale. Este posibil ca un personaj neidentificat să fi ajuns la o cunoaștere aproape absolută și datorită puterilor sale impresionante a reuşit să se întoarcă din lumea celor drepți. Această opinie se bazează pe faptul că în Cartea Morților sunt prezentați toți pașii pentru reconstruirea ființei atunci când părăsește această lume și probabil că ajunge într-o dimensiune paralelă.

Pe de altă parte, cartea îi prezintă pe toți zeii idolatrizați de vechii egipteni. De exemplu, Anubis este cel care cântăreşte inima fiecărei decedat. Dacă ea este mai ușoară decât pana adevărului atunci spiritul poate trece într-o altă lume. Acolo îl întâlnește pe Osiris, care are pilea verde, zeul lumii de dincolo și al morții, însoțit de Isis și Nephthys.

Aceste relatări nu au cum să fie pure invenții sau să fi fost doar în imaginația egiptenilor pentru că sunt descrise cu lux de amănunte, de parcă cineva ar fi fost în lumea de apoi și s-ar fi întors pentru a scrie Cartea Morților.

Cartea tibetană a morților, transformarea elementelor

Cartea tibetana a morţilor descrie transformarea elementelor constituente ale corpurilor: pământul se transforma in apa, apa se transforma in foc, focul se transforma in aer, aerul se dizolvă în conştiinţă.

Apoi intervine o experiență a unei luminozităţi pătrunzătoare, lumina alba pura, radiaţie curata ce provine din experienta directa a naturii noastre elementare. Aici nu mai exista întuneric, nici separaţie, direcţie sau forma, ci doar lumina strălucitoare, aceasta infinita radiaţie este mintea, libera de umbrele naşterii si ale morţii, libera de orice fel de limitări. Acum defunctul nu ştie daca este viu sau nu, totuşi el poate sa îşi vadă familia si poate să-i audă plângând.

Sering sung-den,
Ascultă-mă cu atenţie
Nu eşti singur si părăsind lumea, toţi mor, nu accepta nici o dorinţă sau dor pentru acest loc
Nu e cu putinţă sa ramai aici

Deoarece defunctul nu a fost capabil sa recunoască luminozitatea mintii insasi, experientele lui capata forme izvorâte din imagini aleatorii ale vieţii trecute. El îşi vede prietenii şi rudele chemându-l dar ei nu pot auzi răspunsurile lui, moartea l-a separat de ei şi tristeţea lor îi loveşte inima. El îşi vede prietenii şi rudele plângând, îşi vede patul, dar el nu mai este cel întins acolo, în locul lui se afla un cadavru.

Sering sung-den (Cartea tibetană a morților)

Ascultă-mă cu atenţie
În curând vei avea experienţa prezenţei intense a propriilor stări emoţionale ca forme de lumina liniştite şi pline de furie, nu te teme, ele nu pot să-ţi facă rău, tu eşti mort, nu te agăţa de trecut, mergi înainte,

Sering sung-den (Cartea tibetană a morților)

Mergi înainte, eşti mort, nu te agăţa de trecut
Acum îţi vei întâlni mintea sub forma proiecţiilor care par vii şi complet reale, acum vei vedea lumina albastră pătrunzătoare strălucind peste tot în jurul tău, aceasta este esenţa conştiinţei însăşi, Buddha Vairochana, înţelepciunea sa este precum o oglindă, reflectând totul, el este forma conştiinţei în puritatea să completă, aceasta înţelepciune este inseparabila de însăşi inima ta…
dar vei vedea şi o lumină albă difuză evit-o, dacă urmezi alura acestei lumini albe uşoare te vei trezi ademenit în plăcerile temporare ale naşterii ca zeu, trăind într-o nepăsare mândră faţă de trecerea timpului, şi totuşi subiect al unei morţi neaşteptate.

maxresdefault 1 2

42 de zeități

Aici se afla formele zeităţilor pe care Sering sung-den le va întâlni acum. Iată înţelepciunea cu inima şi mintea sa. Cele 42 de zeităţi paşnice vor emana din inima lui iar apoi cele 58 de zeităţi teribile se vor ivi din creierul său. Ele vor apărea una câte una şi apoi toate împreună. Zeităţile paşnice sunt complete, imuabile, invincibile.

Dacă nu eşti pregătit să intri în spaţiul lor vast şi binevoitor, dacă nu poţi renunţa la centrarea în ego şi la teama, aceste zeităţi vor deveni înspăimântătoare, teribile, ele vor bea sângele ego-ului care se agaţă şi vor distruge toate iluziile. Dacă el le recunoaşte ca fiind expresia propriei sale minţi, atunci ele reprezintă fata generoasă a trezirii.

Formele teribile care provin din creierul defunctului îi par acestuia ca fiind perfect reale. Spaima şi furia pe care o simte reprezintă eforturile lui de a evada din starea de trezire completă. El hoinăreşte nesigur în peisajul propriei sale minţi. Dacă el realizează că aceasta este propria proiecţie, eliberarea este instantanee.

Singur în noapte, bătrânul Lama îşi cântă : „Jocul spontan al luminii înțelepciunii dansează în unde luminoase pe suprafața unui lac”

Cele două drumuri spre lumea de apoi

Recent, a fost descoperit sarcofagul lui Djhutinakht I, care a domnit în anul 200 i.Hr. În camera mortuară au fost descoperite mai multe texte care descriu cele două drumuri spre misterioasa lume subterană a lui Osiris.

Specialiştii au făcut legătura cu alte texte care alcătuiesc Cartea tibetană a morţilor, în care sunt prezentate 183 de incantaţii care trebuie spuse pentru că sufletul să ajungă în lumea subterană a lui Osiris. Cele două drumuri au forma unui zig zag și din loc în loc sunt entităţi demonice și foarte mult foc.

Osiris este considerat maestrul, protectorul și judecătorul morţilor. Pentru egipteni, Osiris reprezintă Nilul, renaşterea, vegetaţia, arborii. După ce Osiris s-a născut, tatăl sau, Geb, s-a retras în ceruri, iar el a fost educat pentru a deveni rege. S-a căsătorit cu sora sa, Isis. A fost primul rege care a construit un templu, a sculptat și pictat chipuri de divinităţi, a dat reguli privind ceremoniile.

Alături de Thot, marele vizir, a început lupta pentru a cuceri Asia. În lipsa lui, Isis, soţia lui, a condus Egiptul în bună rânduială. Gelos pe succesul și faima sa, Seth, fratele său, pune la cale un complot, în care victima a fost Osiris. Soția sa, Toth, Horus și Anubis recuperează părțile din cadavru pe care le aduc în Egipt, unde avea să se producă o minune. Osiris revine la viața, iar Seth este judecat și omorât. Osiris se va retrage în lumea de dincolo, unde va guverna sufletele morţilor.

Descântece și formule magice

„Iată aici încep descântecele/Din care aflați cum și unde pleacă sufletul/În ziua de lumină când sfârşitul/Devine începutul cel mai sigur./În cântece de laudă voi preamări/Intrarea sufletului în ținutul misteriosului Neter-Kherti,/Din frumosul tărâm Amenţi,/Renașterea să întru spirit/Și călătoria sa minunată/Înspre Tărâmul de Dincolo.”

Cu aceste cuvinte începe Cartea morților care, ca și alte texte funerare are un caracter inițiatic în măsura în care introduce defunctul în „misterele” lui Osiris. Trecerea care constituia moartea era de natură ontică. Defunctul se transforma în altul și devenea un akh, un justificat.

Dar pentru a ajunge la această stare trebuia să treacă numeroase probe. Cartea morților avea rolul de a transmite suma cunoștințelor acestui univers al lumii de dincolo, permiţând defunctului să îndepărteze orice pericol, garantându-i astfel o existență postumă eternă, căci în Egiputul antic cunoașterea domina cunoscutul, notează Gilles Roulin.

Primul scop al periplului defunctului era Sala celor două Maât Adevăr-și-Dreptate în care acesta era supus judecății morților, ritualul începând cu un examen sub forma unui interogatoriu pentru a-i aprecia cunoștințele; erau întrebări despre identitatea și despre ce făcuse în viața sa cel aflat acum în fața judecății. După ce judecătorii ascultă răspunsurile îi acordă liberă trecere.

Toate acțiunile din timpul vieții celui aflat în Sala celor două Maât sunt cântărite după norma zeiței: pe un platan al balanței se află inima, sediul voinței, iar pe celălalt, în contrapondere, pana de struț, simbolul zeiței Maât. Dacă răspunsul judecătorilor era negativ, defunctul devenea prada „Devoratoarei”, dacă era pozitiv, defunctul era acceptat să întâlnească zeii.

maxresdefault 6

Grăitor pentru acești pași este capitolul CXXV, „Cuvinte de rostit la intrarea în Dubla sală a lui Maât”: „Am venit/Pentru a-mi lua în stăpânire viața veșnică,/Și să mă împărtășesc din pâinea cerească.(…) -Cunoști Numele balamalei de sus a acestei porți,/Și, la fel, Numele balamalei de jos ? Îi răspund:/«Doamna-Adevăr-și-Dreptate-pe-picioarele-sale»/Este Numele balamalei de sus./«Doamna-îndoitei-puteri-îmblînzitoare-de-fiare»/Este Numele balamalei de jos. Atunci, Măria-sa Anubis, a zis: -Treci, fiindcă tu cunoști aceste Nume magice!” Urmează Mărturisirea negativă I și ÎI, în care defunctul își face mărturisirea/spovedania pentru a fi absolvit de păcatele sale: „Numele tău este: «doamna-ordinii-din-univers-/ai-cărei-doi-ochi-sînt-cele-două-zeițe-surori»./Or, pe Maât Adevăr-și-Dreptate aduc eu în inima mea/Căci am smuls tot răul din ea”.

În continuare, defunctul face o Mărturisire în fața zeilor din Lumea de Dincolo: „O, voi zei, care ședeți/În Marae Sală a lui Maât Adevăr-și-Dreptate,/Vă salut!/Într-adevăr, eu vă cunosc pe toți/Și Numele voastre le știu, la fiecare!/Așadar: nu mă dați cuțitului de călău/Și nu stăruiți asupra păcatelor mele pe lângă/Domnul și Stăpânul, Marele Zeu;/Nenorocul să nu mă ajungă/Ca urmare a cuvintelor voastre.”

Cum Balanța s-a oprit la Aukhert, vocea lui Thot îi adresează o ultimă întrebare: „Care este Numele acelei divinități/Ce este apărată de un Car de Foc,/În jurul căreia fac zid Zeițele-șerpi/Și care se odihnește pe suprafața apelor curgătoare?/Ce ai de zis?/-Această divinitate este Osiris!/-Treci pragul. Într-adevăr, te voi anunța.”

Tiberiu M

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!