Carantina Morții Negre

Carantina Morții Negre! Ce putem învăța din istorie

Oamenilor de pe glob li se recomandă să stea în carantină ca să se ferească de noul corona virus. Această practică nu este una nouă, ea a fost folosită încă din cele mai vechi timpuri.

În secolul al XVI-lea, pe lângă alte măsuri, s-a folosit carantina pentru a combate una dintre cele mai mortale boli, cunoscută sub numele de Moartea Neagră.

Carantina Morții Negre a fost asemănătoare cu carantina din zilele noastre, doar contextul a fost diferit.

Cum a început pandemia?

În toamna anului 1348, o navă a ajuns în portul Southampton din Anglia, aducând cu ea o boală necunoscută. Această boală făcuse ravagii în Est și era de o letalitate rar întâlnită. Au fost omorâți copii, adulți și bătrâni cu o rapiditate ne mai întâlnită.

Aceasta a fost ciuma bubonică, care se identifica prin bube mari și negre. Acestea apăreau pe corpurile celor infestați. Acestea erau însoțite de dureri corporale, frig, letargie și febră ridicată. Când infecția a intrat în fluxul de sanguin, a otrăvit pur și simplu sângele, provocând moartea.

Unii au supraviețuit infecției, dar majoritatea oamenilor au murit în câteva zile, uneori ore. Acest val de ciumă bubonică a devenit cunoscut atunci ca Pesta și mai târziu Moartea Neagră.

Henry Knighton, un călugăr agustinian, a fost martorul Morții Negre din Anglia:

„a existat o mortalitate generală în toată lumea … oile și boii rătăceau pe câmpuri și printre culturi și nu a fost nimeni care să-i alunge sau să-i strângă. Au pierit în număr nenumărat … din lipsa păstorilor … După Pestă, multe clădiri au căzut în ruină totală din lipsa locuitorilor; în mod similar multe sate mici și cătune au devenit pustii, pentru că toți cei care locuiseră în ele erau morți. ”

Neputincioși în fața Morții Negre

Epidemia pusese stăpânire pe întreaga Europă. Franța și Anglia au fost țările cele mai afectate. Se preconizează că în timpul acestui val de pestă Anglia și-a pierdut jumătate din populație.

În încercarea de a prelua controlul asupra epidemiei, Edward al III-lea, regele Angliei, a fost nevoit să-și îndrepte atenția asupra problemelor interne. Înainte de izbucnirea epidemiei în Anglia, fiica sa, prințesa Joan, a contractat ciuma. Ea trebuia să se căsătorească cu Petru din Castilia ca parte a unei alianțe diplomatice între cele două regate. Nu a ajuns niciodată în Castilia și s-a refugiat într-un sat mic, numit Loremo, unde a murit alături de o mare parte a anturajului său.

Regele a fost devastat și a hotărât că trebuie să ia măsuri drastice pentru a se lupta cu epidemia. Funcționarii publici și cei mai importanți oameni din regat s-au refugiat la țară și el a rămas aproape singur. Deciziile toate erau în mâna sa.

Răspunsul lui Edward a fost rațional: el bănuia că igiena publică precară era responsabilă pentru epidemie. Ca primă măsură a hotărât ca morții să fie îngropați cât mai departe de marile orașe. Apoi a ordonat curățarea străzilor, pentru ca Moartea Neagră să nu se mai transmită atât de ușor.

Carantina Morții Negre

În Italia s-a luat decizia de a se bloca porturile. Până în martie 1348, aceste măsuri de protecție au fost formalizate, iar Veneția a devenit primul oraș care și-a închis porturile. Apoi a urmat carantina, care se făcea exact ca cea din zilele noastre. Cei care erau bănuiți a fi infestați cu mortala boală, erau trimiși în carantină pentru 30 de zile, ulterior perioada de izolare a fost mărită la 40 de zile. În acest fel s-a născut și termenul de carantină, care provine din termenul italian quaranta, adică patru zeci.

Mai mult de atât, venețienii au creat o insulă a carantinei. Pe insula Lazzaretto Vecchio, din Laguna venețiană, erau trimiși oamenii infestați cu Moartea Neagră. Ei trebuiau să stea acolo 40 de zile, iar dacă aveau norocul să supraviețuiască, apoi se puteau întoarce la casele lor. Este puțin probabil ca foarte mulți oameni să fi supraviețuit pe această insulă, unde se aflau toți cei care aveau pesta.

Totuși, aceste măsuri au fost luate mult prea târziu. Infecția a reușit să decimeze populația Veneției. Se estimează că au murit circa 100.000 de venețieni, un număr foarte mare pentru populația vremii.

Un al val al epidemiei

În 1563 un al doilea val a lovit Europa. Acesta a fost și mai devastator decât primul. Atunci conducătorii marilor orașe din Europa au apelat la izolarea socială. Pe fiecare clădire, unde exista un presupus bolnav, se atașa o cruce albastră. Nimeni nu avea voie să părăsească clădirea.

Locuitorii urmau să rămână în casă timp de o lună după moartea sau infecția oricui din clădire. Unei singure persoane din clădire i se permitea să iasă, o dată pe săptămână, pentru a cumpăra mâncare sau medicamente. Toată lumea s-a supus acestei măsuri. Era respectată cu sfințenie și oamenii erau conștienți de pericolul care îi așteaptă dacă părăseau carantina. Spre deosebire de zilele noastre, se pare că oamenii din trecut erau mai înțelegători și respectau regulile pandemiei cu sfințenie.

Focarele de ciumă au continuat până în secolul al XVII-lea. În 1630, la Londra au fost luate măsuri de carantină, oficialii londonezi au impus carantina tuturor celor din oraș. De data aceasta, oficialii au pus paznici pe fiecare stradă sau unde era nevoie în fața fiecărei case. Oamenii trebuiau ținuți în casă cu forța, pentru că altfel riscau să transmită boala de la unul la altul, iar pierderile de vieți umane ar fi fost foarte mare.

Pe parcursul a patru secole, ciuma a luat milioane de vieți. Pentru că de cele mai multe ori măsurile au fost luate fie prea târziu sau nu au fost respectate pe deplin, ciuma sau Moartea Neagră a devenit boala care a omorât cei mai mulți oameni.

De cele mai multe ori, oamenii din acele vremuri se învinovățeau și credeau că sunt pedepsiți de Dumnezeu pentru păcatele lor. Unii chiar au crezut că trăiesc vremurile finale și au spus că Moartea Neagră este Apocalipsa. Pentru mulți dintre ei a și fost Apocalipsa, pentru că și-au pierdut viața.

Deși astăzi ciuma a încetat să mai existe, în 1924 a existat un focar în SUA și în India, până în 1994, ucigând 52 de persoane și provocând panică în masă. Din fericire ciuma se pare că a dispărut, dar acum ne confruntăm cu o altă provocare, pe care o cunoaștem sub numele de Coronavirus sau Covid-19.

Probabil că ar trebui să învățăm din trecut și să stăm izolați până în clipa în care pandemia va trece. Doar așa putem fi siguri că viața va continua la fel ca și înainte. Dacă nu respectăm carantina și nu îmbrățișăm izolarea socială, totul este pierdut. Carantina Morții Negre a dat roade, motiv pentru care și carantina noului coronavirus va da roade pentru toți cei care o respectă.