Când energia se stinge, nici o ființă nu poate continua în dragoste

Când energia se stinge, nici o ființă nu poate continua în dragoste

În fuga de neînţeles prin viaţă, uneori vine timpul să ne şi oprim. Deseori ne oprim pentru că schimbăm drumul, pentru că gândurile noastre aleargă frenetic în toate părţile, dar de cele mai multe ori ne oprim pentru că obosim.

Obosim atât de tare, încât doare. Ceva în adâncul sufletului nostru nu mai are puterea de a continua. Corpul vrea, poate, dar acel ceva numit suflet, fiinţa se opune la fiecare pas, la fiecare gând, la fiecare vis…la tot. Fiinţa este obosită.

Când energia se stinge, nici o fiinţă care respiră nu mai poate merge înainte. Are nevoie de combustibil, exact ca un mecanism foarte bine calculat, cu parametrii atent aleşi. Când se alimentează, înaintează la putere maximă. Dar când nu are combustibil, se opreşte fără vreo explicaţie, fără nici o şansă de revenire. Singura opţiune rămâne alimentarea cu energie.

Noi, pământenii, suntem asemenea construiţi să înaintăm cu ajutorul energiei primordiale. Când o avem, nu există cuvântul “imposibil”. Când o pierdem, nu există cuvântul”posibil”. De ce aşa? De ce nu reuşim să găsim în noi energia necesară? De ce avem nevoie de alimentare continuă pentru a trăi?

E nevoie de o privire pentru a-ţi alimenta toată fiinţa cu energia necesară. Când simţim energia creatoare în alta fiinţă şi simţim că ne putem alimenta, se creează o stare de interdependenţă cu cealaltă fiinţă. Zâmbim instantaneu şi chipul nostru îşi schimbă culoarea. Inima începe să pompeze sânge din ce in mai tare şi corpul tremură încet sub presiunea energiei primite.

relatia perfecta

Atunci când întâlnim persoana potrivită, ştim. Ştim că ea e acea care ne va face sa renaştem din propria cenuşă interioara, că ea va fi podul nostru peste viaţă şi că există o sursă sigură şi continuă de alimentare. Nu ne mai putem stinge odată ce întâlnim o asemenea sursă. Greşit….

Oamenii care ştiu doar să primească, fără să dăruiască la rândul lor, vor pierde combustibilul pe care l-au căutat şi găsit atât de greu…Cei care vor ştii să dăruiască la rândul lor din energia primită, vor fi fericiţi.

Ce este această energie? Este ea atracţie, chimie sau doar necesitate? Ne vedem mereu interesul de a nu pierde acest instinct de a supravieţui? Sau este iubire, lumină, destin? De ce totuşi se pierde?

Sunt multe întrebări şi totuşi răspunsul este unul singur pentru toate.Energia suntem noi şi dacă avem înţelepciunea de a primi şi de a oferi în acelaşi timp, vom înţelege viaţa.

CATEGORIES
Share This

COMMENTS

Wordpress (4)
  • Costel 1 an

    Esti cel mai dulce vis al meu. Te iubesc pana la cer si inapoi de un infinit de ori.

  • In drumul pe care il parcurgem prin viata, avem nenumărate visuri care ne luminează ființa…important este sa le trăim, deși cele mai frumoase ramân cele neîmplinite.

  • Pospaile 1 an

    Ce text frumos!!! Incredibil!!! Asa ceva nu am mai citit niciodata. Cat talent!!! WOW wow WOW

  • In fiinta noastra exista un foc…uneori aprins, care arde neincetat, uneori arde mocnit incercand sa isi recupereze flama de odinioara…important este ca el exista si nu se stinge decat in momentul in care luam drumul universului infinit..Focul acela are nevoie de aer sa poata mentine flacara aprinsa…In pasii pe care ii facem prin viata simtim atunci cand el arde si de asemenea simtim atunci cand el este ca un vulcan crezut stins, dar gata in orice moment sa erupa…Nimeni nu stie cand va erupe, el doar asteapta aerul sa prinda viata.Energia este peste tot, in aer, in arome, in ploaie, in apa, in pamant, in flori, in zambete, in suflete…Important este sa invatam sa alegem intelept hrana de care are nevoie sufletul nostru….