O călătorie în timp este unul dintre marile vise ale omenirii. Mai mulți cercetători australieni de la Universitatea Queensland a reușit să simuleze o călătorie în timp cu ajutorul unui foton care s-a deplasat într-o buclă spaţiu-timp.

Până la Einstein, timpul era considerat absolut și universal, adică același pentru toți indiferent de circumstanțe. În teoria relativităţii restrânse, Einstein explică că intervalele de timp dintre două evenimente depind de modul în care evenimentele evoluează. Doi observatori care se afla în puncte cu viteze diferite nu resimt în același mod durata dintre două evenimente.

Timpul și paradoxul gemenilor

Teoria a fost exemplificata prin ceea ce s-a numit paradoxul gemenilor. Pentru doi frați gemeni care se găsesc în puncte diferite, unul pe Pământ și altul într-o navă spaţială care se deplasează cu o viteză uluitoare, timpul curge diferit. Nouă ani pentru cel care a rămas pe Pământ înseamnă un an pentru fratele care se afla în nava spaţială.

Einstein a susținut ipoteza că se poate realiza o călătorie în timp printr-o buclă temporală, iar revenirea la punctul de plecare se face anterior datei de plecare.

Un foton care efectuează o călătorie în trecut printr-o buclă temporală se întâlnește la un moment dat cu un foton care este versiunea sa anterioară, închis în bucla temporală.

călătoria în timp

Sir Victor Goddard, o călătorie în viitor

În cartea sa, Voiaj Temporal, scriitorul J. H. Brennan povestește o întâmplare a cărui erau a fost mareşalul Goddard. În anul 1935, Goddard era inspector în cadrul armatei britanice. A fost trimis în apropiere de Edimburg, la Drem, să inspecteze un teren pe care armata dorea să construiască o pistă de aterizare.

Inspecţia a realizat-o dintr-un biplan. Ceea ce s-a întâmplat pare desprins dintr-un scenariu SF. Terenul pe care l-a inspectat era de fapt un adevărat aerodrom. Exista o pistă de aterizare, iar mecanici îmbrăcaţi în salopete albastre lucrau la întreţinerea a patru avioane garate pe pista. Cu toate că Goddard era expert în aviaţie, nu a recunoscut tipurile de avioane, modelele fiind total necunoscute. La reîntoarcerea să la Londra, Goddard a raportat ceea ce a văzut la Drem. Nu a fost crezut de superiorii săi, iar întâmplarea a fost dată uitării.

Întâmplarea face ca Goddard să revină la Drem, în timpul celui de al Doilea Război Mondial, în calitate de mareșal, pentru a inaugura aerodromul care fusese construit de curând. Goddard a povestit că nu i-a venit să creadă. Aerodromul arata exact cu cel pe care el îl survolase în anul 1935. Scriitorul Bernnan susţine că Goddard a efectuat în anul 1935, o călătorie în viitor.

călătoria în timp

Călători în trecut

În anul 1988, publicația Strânge Magazine a publicat un articol intitulat Călători în timp. Întâmplarea s-a petrecut în anul 1969, pe o șosea din Louisiana, SUA. Eroii acestei întâmplări au fost doi cercetători care se întorceau de la o conferința.

La un moment dat, în faţa mașinii lor a apărut o splendidă mașina de epoca care era parcată în extremitatea şoselei. Lângă mașina, o femeie îmbrăcată după moda anilor 40, făcea semne disperate. Cei doi au oprit mașina pentru a discuta cu femeia. Aceasta i-a rugat să o ajute pentru că i se defectase mașina. În acel moment, un alt șofer a oprit pentru a vedea ce se întâmplase.

S-au apropiat de mașina și au observat pe plăcută de înmatriculare numărul 1940. Când cei trei s-au apropiat de mașina, aceasta a dispărut, parcă s-a evaporat. Speriați și fără să înțeleagă ce se întâmpla, au alertat poliția care timp de trei ore a cercetat toată zona, în speranța ca mașina va fi găsită.

După trei ore, căutările au fost întrerupte, iar cei trei s-au deplasat la poliție unde au dat informații despre incident. Au aflat cu stupoare că în anii 40, pe plăcută de înmatriculare era scris anul de fabricaţie al mașinii. Cei trei făcuseră o călătorie în trecut.

Cazul misterios al crimei efectuate cu ajutorul călătoriei în timp

O femeie găsită moartă, în anii ’70 , s-a transformat în cel mai misterios și inexplicabil caz de omucidere din Londra. Autoritățile care au anchetat cazul au ajuns la concluzia că ea fusese omorâtă de o altă femeie care murise cu trei săptămâni înaintea ei.

O femeie a fost ucisă cu brutalitate la începutul anilor ’70 pe străzile Londrei. Cadavrul a fost transportat la un laborator spre a fi analizat. Sub unghiile victimii s-a găsit material biologic. Acesta a fost sustras și supus analizei ADN. S-a descoperit că aparținea unei alte femei care fusese găsită moartă cu trei săptămâni în urmă.

Ciudat este faptul că ambele crime au avut loc în zone diferite ale Londrei și nu s-a descoperit nicio legătură reală între ele. Mai mult, victima nu avea nicio legătură cu presupusul criminal, iar cazurile au fost investigate de două echipe distincte de detectivi.

Concluziile au fost de-a dreptul șocante pentru că s-a stabilit că de fapt cele două femei nu s-ar fi întâlnit niciodată. Întrebarea care s-a aflat pe buzele tuturor este cum a fost posibilă ca victima să fie ucisă de un om care nu mai există? Bibeînțeles că s-a luat în calcul ipoteza unui alt criminal, dar și așa cum era posibil ca femeia decedată ulterior să poarte urme biologice de la o persoană care a murit în urmă cu 3 săptămâni și pe care nu a văzut-o niciodată?

Cert este că cea de-a doua victimă nu fusese dată dispărută și nici nu ar fi putut avea vre-o legătură cu un al treilea presupus criminal. Mai mult de atât, niciun indiciu nu a fost găsit despre potențialul criminal, ceea ce este de-a dreptul uluitor.

Cazul a fost clasificat și s-a presupus că ustensilele cu care s-au prelevat probele biologice de sub unghiile victime fuseseră contaminate. Nici această idee nu pare plauzibilă pentru că după cum bine știm aceste ustensile sunt curățate și decontaminate.  Și atunci cum a fost posibilă o asemenea crimă?

Numeroși specialiști au sugerat că acesta este un caz parcă desprins din romanele polițiste pentru că pare de-a dreptul intrigant, controversat și în același timp misterios.

Întâmplarea celor șapte adormiți

În timpul persecuțiilor dictate de împăratul roman Decius, undeva în jurul anului 250, o poveste fascinantă s-a petrecut. Creștinii erau în litigiu cu statul Roman și de teama ca să nu fie executați, șapte tineri s-au refugiat într-o peșteră. Ei au căzut într-un somn adânc și când s-au trezit au ieșit în orașul Efes pentru a-și cumpăra alimente.

Au fost stupefiați când au aflat că nu au dormit pentru o noapte în peștera respectivă ci pentru 200 de ani. Când împăratul Teodosie al II-lea a aflat despre incident a decretat că cei șapte au înviat din morți și nu că de fapt făcuseră un salt în timp de 200 de ani. Cei șapte au trăit o viață normală și atunci când au murit au fost îngropați în peștera respectivă, care a luat numele de peștera Celor Șapte Adormiți.

Cum este posibil ca cei șapte să fi călătorit în timp? Nimeni nu poate răspunde la această întrebare, dar dacă aruncăm o privire atentă în Biblie realizăm că de fapt asemenea povești sunt extrem de dese. Una dintre ele este cea a discipolului Abimelec, care a dispărut pentru o perioadă bună de timp.

Abimelec, smochinele și dilatarea timpului

Terra este o închisoare

Biblia ne spune că profetul Ieremia şi-a dictat Cartea unuia dintre discipolii săi pe nume Baruch, în anul 604 î.e.n. O parte din scrierile lui Baruch nu au găsit totuşi loc în Vechiul Testament, din cauza incompatibilităţii cu învăţătura Bisericii. Astfel, în capitolele III-IV ale acestui text cenzurat, se poate citi întâmplarea de mai jos. Ieremia, care se număra printre cei şase mari profeţi, a fost şi el, ca mulţi dintre colegii lui, un agitator politic înnăscut.

Ieremia i-a cerut îngerului o întrevedere cu Preaînaltul, şi această întrevedere i-a fost acordată. Dar în prezenţa Domnului,profetul îl imploră să-l cruţe pe tânărul lui prieten Abimelec, care mai de mult îl salvase din mlaştină. Domnul s-a arătat înţelegător şi l-a sfătuit pe Ieremia să-şi trimită prietenul „pe drumul muntelui” până la via unui anume Agrippa, unde va fi în siguranţa până când totul se va termina. A doua zi, Ieremia îl expediază pe Abimelec zicându-i: „Ia un coş şi du-te la proprietatea lui Agrippa să aduci nişte smochine. Le vei da bolnavilor şi săracilor.”

Câteva zile mai târziu, duşmanul cucerea Ierusalimul. Supravieţuitorii, inclusiv Ieremia şi Ezechil, au fost deportaţi în Babilon. dar Abilemec nu aflase nimic despre acest eveniment îngrozitor. El mergea voios pe drumul muntelui când a fost cuprins brusc de o ameţeala. S-a aşezat atunci jos, cu panerul plin de smochine proaspete între genunchi, şi a adormit.
S-a trezit după câteva clipe – aşa i s-a părut lui – şi, de teamă să nu fie certat de Ieremia pentru că a zăbovit pe drum, s-a grăbit să ajungă la Ierusalim. Dar nu a mai recunoscut nici oraşul, nici casele, nici propria lui familie…

Abimelec e deznădăjduit. A lipsit doar cât s-a dus să culeagă smochine şi iată că lumea s-a schimbat.
Spre el vine un om bătrân şi Abimelec îl întreabă ce oraş e acesta din faţa lui. Bătrânul îi răspunde că e Ierusalimul. Abimelec îl întreabă ce i s-a întâmplat oraşului, preotului, scribului sau Baruch, precum şi altor persoane pe care le cunoştea. Apoi adaugă că nu mai cunoaşte oraşul. Bătrânul îi răspunde cu circumspecţie: „Vorbeşti despre Ieremia şi ceri veşti despre el după atâta vreme? E mult timp de când Ieremia a fost deportat în Babilon împreuna cu tot poporul.”

Abimelec crede că bătrânul nu e întreg la minte şi regretă, având în vedere vârsta lui înaintată, că nu poate să-l insulte sau să-l ia în râs. Întreabă ce oră este, convins în continuare că nu a absentat decât atât cât i-a trebuit să culeagă smochine:

„Uite, convinge-te singur. Ia-le. Uită-te la aceste smochine!” Zicând acestea, Abimelec da la o parte capacul panerului. Şi bătrânul vede ca smochinele erau încă mustoase. Atunci spune: „Fiule, eşti un om drept… Dar să ştii că au trecut şaizeci şi şase de ani de când poporul a fost deportat în Babilon. Ca să-ţi dai seama că acesta este adevărul, uită-te la acest ogor. Seminţele abia au încolţit, mai este până la vremea smochinelor!”

Urashima Taro și călătoria sa de peste 300 de ani

Povestea tânărului pescar Urashima Taro vine din Japonia antică. Pescarul a plecat pe mare în căutarea zeului protector Ry. Într-un final îl găsește într-un palat subacvatic.

Tânărul are senzația că a lipsit de acasă doar pentru 3 zile, dar atunci când se întoarce realizează că au trecut 300 de ani. Familia și prietenii său erau dispăruți de multă vreme, dar așa cum spune legenda, Taro a trebuit să plătească un preț suprem pentru că a putut intra în legătură cu zeul protector.

Acestea sunt doar câteva dintre cele mai impresionante povești în care oameni normali sfidează legile timpului. Bineînțeles că ei au fost ajutați de zei pentru a păși cu rapiditate pe linia timpului, dar cu toate acestea se poate concluziona că saltul în timp este posibilă în anumite condiții.

TiberiuM

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!