Bucureștiul de altădată, cu sute de ani în urmă, a fost un simplu turn, care se afla în actualul centru vechi al orașului. Acolo, comercianții vremii se opreau ca să se odihnească sau își expuneau marfa pentru vânzare.

Turnul a fost ridicat în perioada 1370-1380. De la acest turn a luat naștere orașul București, care la început, ocupa o suprafață de 160 de metri pătrați și ocupa zona Curții Domnești.

Fără femei pe Podul Mogoșoaiei

Până la Primul Război Mondial, femeile nu aveau voie să meargă pe Podul Mogoșaiei, ci doar însoțite de soți sau în trăsuri. De asemenea, femeile nu puteau intra într-un local decât la brațul unui bărbat. Chiar și în magazine, ele trebuiau însoțite.

În anul 1798, cea mai populată mahala era cea a Sfântului Gheorghe Vechiu, formată din 335 locuințe. Cele mai importante proprietăți din mahala erau bisericile și casele domnești.
Cronicile vremii relatează despre existența unui număr impresionant de bordeluri, unele de lux, altele pentru săraci. La intrarea fiecărui bordel se afla un felinar roșu.

Orașul boierilor

În anul 1800, Bucureștiul era un oraș în care boierii își împărțeau parcelele. În anul 1829, Bucureștiul a fost zguduit de un jaf produs de doi haiduci deghizați în colindători, care au jefuit cele mai bogate case din București. Hoții au pătruns prin sistemul de canalizare al orașului. Pe sub București se întindea un sistem de coridoare bine pus la punct.

Cartiere cu nume de culori

Mulți istorici consideră pe perioada de aur a Bucureștiului a fost în perioada interbelică. Zona centrală a Bucureștiului era împărțită în patru cartiere cu nume de culori, galben, negru, albastru și verde.
În perioada 1930-1935, a fost asanată zona de la marginea orașului, formându-se zona lacului Herăstrău.

Înmormântarea în funcție de clasa socială

Locuitorii Bucureștiului erau înmormântați în funcție de condiția socială. La clasa a III-a apelau oamenii nevoiași, unde dricul era tras de doi cai. La clasa a II-a, dricul era tras de patru cai, iar preotul avea la dispoziție o trăsură. Înmormântarea de la clasa I era somptuoasă, dricul fiind tras de opt cai mascați iar pe cap aveau un pompon negru.

Micul Paris

Bucureștiul era numit Micul Paris, însă el avea și o parte întunecoasă, formată din gangsteri, borfași și prostituate. Erau multe locuri în care se practica cea mai veche meserie din lume. Cu toate acestea, o singură zonă a rămas în istorie, Crucea de Piatră.

 

Locul era destinația preferată a muncitorilor, studenților, a gangsterilor și cartoforilor. Numărul locuitorilor di București era de 500000, iar cel al prostituatelor de 6000. Existau peste 20 de bordeluri, în fața cărora era atârnat un felinar roșu. Bordelurile deveniseră un fief al borfașilor. Fetele mergeau la control în fiecare lună și câștigau peste 7000 de lei într-o lună.

Epoca prostituției a apus în 20 august 1949, atunci când, comuniștii promulgau decretul prin care prostituția era scoasă în afara legii.


Like it? Share with your friends!

0