Blestemul lui Tutankamon

Blestemul lui Tutankamon, există cu adevărat sau nu?

Moartea va atinge cu aripile ei pe cel care îl va tulbura pe faraon. Acesta este blestemul lui Tutankamon și a căpătat o conotație stranie pentru cei care au profanat mormântul. Există cu adevărat acest blestem sau este vorba despre o serie de coincidențe?

Cum a fost descoperit mormântul?

La sfârșitul secolului al XIX-lea, un tânăr arheolog englez pe numele său Howard Carter era convins că rămășițele regelui faraon, Tutankamon, sunt nedescoperite, pe undeva prin Egipt.

Carter a ajuns pentru prima dată în Egipt, în anul 1891. Fondurile pentru cercetări le-a obținut în anul 1917, de la Lord Carnavon. Pe 4 noiembrie 1922, echipa lui Carnavon descoperă o treaptă tăiată într-o rocă din Valea Regilor. Săpăturile i-au dus spre o ușă pe care scria Tutankamon. Carter l-a chemat pe sponsorul său, Carnavon în Egipt.

Amândoi au coborât în mormântul lui Tutankamon. Ei au descoperit o cameră falsă și abia după aceea o cameră mortuară. Spre deosebire de celelalte morminte, cel al lui Tutankamon nu era profanat. Cei doi au descoperit o comoară incomensurabilă. Echipa a catalogat și înregistrat toate obiectele, cel mai impresionant fiind sarcofagul regelui.

Blestemul lui Tutankamon
Mormântul faraonului

Trupul îmbălsămat al celui care a fost Copilul Rege al Egiptului a fost găsit într-un sarcofag alcătuit din trei sicrie intermediare, din care ultimul era realizat din aur și avea forma  corpului uman. Carter a distrus inscripția de deasupra ușii mormântului în care se spunea:

Moartea va atinge cu aripile ei pe cel care îl va tulbura pe faraon.

Blestemul lui Tutankamon

La 18 februarie 1823, s-a făcut inaugurarea oficială a săpăturilor. După câteva zile lordul Carnavon a murit, înțepat de un țânțar și spunând, s-a terminat, am auzit chemarea și mă pregătesc. În acel moment lumina s-a stins în cameră, în tot hotelul și chiar în tot orașul.

Moartea sa s-a datorat unei mușcături, produse de un țânțar, identică cu cea de pe corpul mumificat al lui Tutankamon, pe obraz.

Blestemul lui Tutankamon

Așa s-a născut legenda mormântului lui Tutankamon. În următorii șase ani, alte 12 persoane din echipa de arheologi au murit. Blestemul lui Tutankamon funcționa.

Lista cu morți nu se oprește aici. Secretarul expediției a fost găsit mort în patul său. Radiologistul expediției, cel care folosise raze X pentru examinarea lui Tutankamon, a murit la scurt timp după ce s-a întors în Anglia. Arheologul Marce a avut aceeași soartă, a intrat în comăși a murit.

În 1930 mai trăiau doar doi dintre membrii echipei de arheologi. Blestemul faraonului a avut efect și la jumătate de secol după ce a făcut prima victimă. În 1970, singurul supraviețuitor al expediției, Adamson, a dat un interviu și a spus că nu crede în blestemul lui Tutankamon. După cea a părăsit studioul unde dăduse interviul, s-a urcat într-un taxi, a avut loc un accident și a murit.

Era a treia oară când afirma acest lucru. Prima dată când a făcut această afirmație, la 48 de ore, a murit soția sa. A doua oară, fiul său a avut un accident și și-a rupt coloana vertebrală. În 1972, s-a stabilit mutarea tezaurului lui Tutankamon la Londra pentru o expoziție. Cei care s-au ocupat de această mutare au murit subit.

Blestemul lui Tutankamon mai face încă victime. Jurnalista britanică Lesley Ann Jones a moștenit de la foștii săi socri două lăzi cu relicve furate din mormântul lui Tutankamon. Imediat după primirea moștenirii, constând în fragmente textile, semințe și resturi de mâncare, provenind din mormântul faraonului, aceasta a divorțat, a făcut cancer de piele și era să fie omorâtă de un hoț.

Presupuneri și ipoteze

Unii istorici au spus că în interiorul mormântului a fost pusă otravă. Alții au spus că mâncarea care fusese pusă în interiorul mormântului ca ofrandă dezvoltase spori microscopici care au ajuns în plămânii celor care au intrat în mormânt.

Ciupercile din interiorul mormântului au declanșat febră și oboseală. Papagalul pe care Carnavon îl dăruise lui Carter a fost mâncat de o cobră, un șarpe rar în Egipt și care nu se știe cum a intrat în locuința lui Carter. Carter a supraviețuit acestui blestem și a murit la 66 de ani.

O ciupercă sau un blestem?

Astăzi ipoteza doctorului Dean pare să fie unanim acceptată. El susține că o ciupercă este cauza acestor decesuri. Sporii pătrund în plămâni și atacă țesutul pulmonar, toxinele sunt transportate cu ajutorul sângelui în creier unde acționează asupra sistemului nervos central, producând halucinaţii.

Cum explicăm însă morțile rudelor celor care au făcut parte din echipa de arheologi, care nu au intrat în contact cu această ciupercă?

Blestemul lui Tutankamon

O sursă de radiații?

 O altă teză referitor la blestemul faraonilor este aceea legată de radiațiile unor surse atomice, folosite de vechii egipteni, pentru a proteja mormintele sacre. Profesorul Luiz Alvarez, care a obținut premiul Nobel în 1968, a avut ideea unei radiografii cosmice a piramidei lui Kefren, lângă Giseh.

Alvarez a pornit de la următorul raționament instalând diferite surse radioactive în locuri situate sub piramidă, încât toată construcția să fie acoperită cu emisie, intensitatea radiațiilor va fi mai ridicată acolo unde sunt spații goale, adică unde vor traversa încăperi săpate în interiorul piramidei. Primele rezultate au dat naștere unor mari surprize pentru cercetători. În momentul conectării toate aparatele parcă înnebuniseră.

În urma măsurătorilor, mumiile erau mai vechi cu 500 de ani decât sarcofagele în care erau introduse, iar vasele de grâu erau mai recente decât grâul. Care putea fi concluzia? Sau aparatele de măsurat nu erau bune sau egiptenii au introdus produse radioactive în morminte, aceste surse dereglând înregistrările. Dacă admitem a doua teorie, ea pare mult mai plauzibilă decât cea conform căreia egiptenii ar fi apelat la inscripții magice pentru a-și proteja faraonii. În acest caz, elucidarea problemei ar putea explica misterul blestemului faraonilor.

Cine a fost Tutankhamon?

Blestemul lui Tutankamon

Ne referim la singurul mormânt al unui faraon care mai bine de 3200 de ani nu a fost profanat și nejefuit. Acel mormânt aparținea faraonului Tutankhamon.

În anul 1347 î.Hr., un băiețel de opt ani urcă pe tronul Egiptului. El moștenește un regat zguduit de o reformă religioasă care a renegat vechii zei și i-a înlocuit cu un zeu unic, Aton.

Sub domnia acestui copil se va efectua reîntoarcerea la credințele tradiționale.

Printr-un ciudat capriciu al destinului, devenit cel mai renumit dintre regii Egiptului din momentul descoperirii mormântului său, în anul 1922, este unul dintre cei mai puțin cunoscuți pe plan istoric. Nici chiar astăzi nu se pot preciza cu exactitate originile sale.

Tatăl său a domnit 17 ani și a șocat poporul egiptean atunci când a introdus religia monoteistă, într-o perioadă în care omenirea era de religie politeistă, Aton este primul zeu din istoria omenirii căruia i se închină un întreg popor.

La vârsta de șapte ani, Tutankhamon se căsătorește cu sora sa vitregă. După puțin timp, fratele său moare și tronul îi revine. Își mută reședința în apropiere de Cairo și ordonă demolarea tuturor monumentelor închinate lui Aton.

Blestemul lui Tutankhamon, de ce l-a lăsat faraonul?

Blestemul lui Tutankamon

Există multe mistere care învăluiesc viața tânărului rege însă, cel mai mare este legat de moartea sa. La vârsta de 18 ani moare ca urmare a unei răni la cap. Accident sau crimă, nimeni nu cunoaște împrejurările. Corpul este încredințat spre îmbălsămare, dar treaba nu e bine făcută, așa cum atestă mumia rău conservată a faraonului.

Demnitarii hotărăsc să fie înmormântat într-un mic mormânt din Valea Regilor, format din patru săli. Sala sarcofagului a fost împodobită în grabă cu câteva picturi evocând cortegiul funerar, ritualul deschiderii gurii, care îi dă viață mumiei, și primirea regelui în viața de dincolo de mormânt de către divinități.

În anul 1922, au fost descoperite camerele sigilate, un sarcofag din aur cu mumia tânărului rege, mii de obiecte din aur, cufere conținând jocuri dar și corăbii pentru a naviga în regatul morții.

În anul 1925, mumia este deschisă și cercetată de către echipa lui Carter. Se constată că era perfect sănătos și că nu a murit din cauze naturale. O radiografie a capului său indica existența unui cheag de sânge, semn că fusese lovit în cap.

Mulți istorici susțin că a fost vorba despre un asasinat pus la care de către rivalii săi. Era prea tânăr și determinat ca să poată să fie agreat de generalii săi.