Ayahuasca este o plantă care deschide porțile sufletului în cadrul morții. Din punct de vedere istoric și cultural, ritualurile şamanice presupun ieșirea din cotidian și conectarea la o lume spirituală. Ritualurile şamanice au o vechime de peste 40000 de ani și sunt întâlnite în Mexic, Groenlanda, Coreea, Siberia, Peru, Rusia, Mongolia.

Turismul șamanic


Pentru a intra în starea de transă, samanii utilizează substanţe halucinogene. În Amazonia, începând cu anul 1990, a luat amploare turismul şamanic. Cu toate că specialiştii atrag atenția asupra pericolului la care se expun turiştii, tot mai mulți ignora aceste avertismente. Cap Iquitos este un port peruvian pe fluviul Amazon, unde turiştii pot lua parte la ritualuri şamanice.

Cei care au luat parte la astfel de ritualuri vorbesc despre experiențe mentale unice. Ei descriu viziuni cosmice, dialoguri cu plante și animale. Ayahuasca sau yage este un amestec de mai multe plante, consumat sub formă de ceai în timpul ritualurilor şamanice. Ceaiul afectează sistemul nervos creând halucinații.

Comerţul cu astfel de plante este înfloritor, unii localnici ajungând să câștige peste 10000$/lună. În zona Cap Iquitos, toată populația consuma acest ceai, începând cu copiii și terminând cu bătrânii.

Ayahuasca, liane ale spiritului sau ale morții


Franța a fost prima țara din Europa care, în anul 2005, a atras atenția asupra pericolului l-a care sunt expuşi cei care consumă ciuperci sau plante halucinogene utilizate în ritualurile şamanice. Elveția este singura țara din Europa, în care este permis utilizarea plantelor halucinogene în tratamente medicale.

În traducere, ayahuasca înseamnă liane ale spiritului sau ale morții. Samanii consumă acest ceai, considerând că purifica spiritul și graţie lui, ajungi la stări de transă necesare efectuării ritualului.

Henry Miller avea 19 ani în anul 2014. Era student la Bristol și a participat la un ritual şamanic, unde a consumat ceai din ayahuasca. Din nefericire, tânărul a decedat. În anul 2011, alți doi turiști europeni au murit ca urmare a acestui consum.

Samanii văd boală ca pe o lipsă de armonie spirituală în viața de zi cu zi. Dezarmonia nivelurilor energetice și spirituale generează boli mentale, emoţionale sau fizice. Ritualurile induc o realitate paralelă, cu forţe transpersonale și spirite binevoitoare ale plantelor, animalelor și oamenilor.

Ayahuasca

Șamanismul, o realitate științifică


Mandala este o imagine a lumii. Ea reprezintă un cosmos în miniatură. Se spune că mandala este un catalizator al forțelor inconștiente ale sufletului. Ea este utilizată în ritualurile șamanice de vindecare la indienii navajo.

Tibetanii și indienii din America de Nord au dezvoltat această artă până la un nivel neatins de nimeni în lume. Șamanul, prin anumite tehnici, reușește să treacă de pe pământ în lumea celestă sau în cea subterană. În lumea subterană, cea a spiritelor, se ajunge printr-un puț sau lac.

În prezent, în Munții Altai se găsesc cei mai mulți șamani din lume. Se spune că în acea regiune este poarta raiului, locul unde se intră într-o altă lume, cea subterană. Punctul de intrare spre această lume se află la altitudinea de 4500 de metri, pe vârful Belukha.

Cei mai inițiați șamani consideră că dacă s-ar apropia la o distanță mai mică de 10 kilometri de această zonă, ar face un sacrilegiu. Cei care s-au aventurat au dispărut în condiții tragice.

Și în zilele noastre, mulți oameni bolnavi se deplasează pentru a se vindeca la șamanii din Munții Altai. Se spune că șamanul condiționează transferul de energie dinspre natură spre bolnav.

Șamanismul datează de peste 40000 de ani care este o formă de cunoaștere spirituală. Existența șamanică se bazează pe conectarea la forțele cosmice.

Modificarea conștiinței


Șamanul este numit Kam. Într-o stare de modificare a conștiinței de sine intră în comunicare cu spiritele și forțele naturii. Ei fac legătura cu lumea subtilă, pot comunica cu plantele și animalele, vindecă boli și prezic viitorul.

Ritualul este acompaniat de muzică si sunete care le imită pe cele din natură. Șamanul apelează la anumite substanțe extrase din plante, pentru a-și înlesni viziunile, dar și ca remediu în tratarea unor boli. De exemplu ei folosesc pălăria șarpelui care este cea mai halucinogenă ciupercă.

Șamanismul s-a extins în toate colțurile lumii, de la Laponia, Africa, până in America. Se spune că puterile unui șaman sunt un dar ereditar. Acesta are un semn distinct din naștere. De exemplu are șase degete sau o particularitate care îl face distinct.

Studiile recente au arătat ca in timpul ritualului, creierul șamanului lucrează în același timp cu cel al bolnavului.

Mituri și legende ale șamanismului


Șamanismul a dat naștere la numeroase mituri și legende. Picturile rupestre dar și alte artefacte atestă faptul că omenire, încă din cele mai vechi timpuri a practicat șamanismul.

În Munții Pirinei a fost descoperită o pictură rupestră care are o vechime de peste 13000 de ani și reprezintă un șaman, într-un ritual misterios.

Șamanii consideră că Universul este format din cer, pământ și infern. Ritualurile șamanilor se bazează pe spirit. Acesta accede într-o altă dimensiune, într-un alt spațiu.

În Siberia, șamanii venerează păsările pentru că ele reprezintă spiritele care zboară spre cer, într-un alt univers. Șamanii sunt considerați cei mai mari vindecători ai corpului uman, dar și ai spiritului.

În Mongolia, există credință că într-un alt univers există o lume a defuncților, considerată inferioară și o lume a lui Dumnezeu care este superioară.

În Tibet, șamanii pot zbura la cer sau pot ajunge până în interiorul Pământului, unde există civilizații străvechi. În Oceania, șamanii utilizează cristale, numite pietre de lumină, pentru a vindeca bolile. De multe ori, șamanii se proiectează într-un corp de animal sau vegetal, pentru a asista la lupta dintre principiul feminin, șarpele de apă și principiul masculin, pasărea din cer.

Există credința că șamanii pot deveni androgeni, nici femeie, nici bărbat. În Africa, șamanii poartă măști reprezentând animale și în cadrul ritualurilor comunică cu Universul cu ajutorul cozilor de crocodil, coarnelor de antilopă.

Ayahuasca

Șamanii din Tibet în legătură cu Agartha


Ca o trăsătură generală, șamanii sunt cei care fac legătura între lumea reală și un univers necunoscut, misterios. Șamanii din Tibet susțin că au comunicat prin telepatie cu populația din Agartha.

După ani de inițiere, șamanii au capacitatea de a se conecta la energii superioare. Iniţierea are loc în mănăstiri tibetane unde viitorul șaman învață tainele meditației. Șamanul este considerat un fel de receptor care va capta informațiile care vin din Univers, dar și din alte lumi necunoscute.

Se consideră că șamanismul a apărut înaintea budismului. Un șaman poate fi bărbat sau femeie care pe baza oracolelor prevestește viitorul, are contacte cu alte lumi, are acces la energii puternice, necunoscute.

Pentru lumea modernă, șamanismul rămâne un mister. La început, șamanismul era practicat numai de femei care utilizau în ritualurile șamanice sânge menstrual sau pe cel care provenea de la nașterea unui copil.

Femeia în timpul nașterii


Șamanii sunt convinși că între ciclurile lunare și perioada de menstruație a unei femei există o strânsă legătură. Conform credinței șamanice o femeie, în timpul nașterii, se află între viață și moarte. Nașterea este un miracol, la fel și sângele care este purtător de energie și face conexiuni cu lumi și evenimente necunoscute.

Există o putere a sângelui, nașterea dădea calitatea femeii de a trece în altă etapă a vieții, o etapă superioară, aceea de adult.

O altă paralelă interesantă este între fazele de creștere ale Lunii și perioada de nouă luni, de formare a fătului. Fătul se dezvoltă paralele cu fazele de creștere ale Lunii.

Ritualurile șamanice au o profundă legătură cu Luna și Pământul. Corpul și spiritul evoluează în funcție de cele două. Femeia își recapătă puritate după perioada de menstruație și trece la o altă etapă de inițiere după naștere.

TiberiuM

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!