Autorutele cosmice, cum se poate călători prin Univers

Unde se termină Universul

Cum poți să călătoreşti în spațiul cosmic eficient? Răspunsul specialiştilor este, folosind autorute cosmice. Acest răspuns l-au oferit specialiştii sârbi care lucrează la Observatorul din Belgrad.

Conform unui studiu publicat în Science Advances, mai mulți cercetători sârbi susțin existența autorutelor celeste, formate ca urmare a forțelor gravitaţionale create de obiectele cosmice.

Ipoteza se bazează pe observaţii privind modul și spaţiile în care se deplasează asteroizii și cometele în spațiul cosmic.

Soarele, un arhetip al preciziei și regularităţii

Soarele este considerat un mecanism extrem de precis, precum un orologiu. Este considerat un arhetip al preciziei și regularităţii. Planetele valsează în jurul Soarelui regulat și precis, precum sateliţii în jurul planetelor.

Soarele Negru

Gravitația este o mare complexitate, iar traiectoriile pe care le formează sunt un mare mister. Un obiect lansat în orbita Pământului poate orbita în jurul Soarelui, după care să revină în orbita Pământului.

Toate aceste deplasări ciudate i-au făcut pe oamenii de știința să lanseze ipoteză conform căreia obiectele se deplasează în spațiul cosmic pe autorute, generate de forțele Universului.

Aceste reţele evoluează în mod dinamic în funcție de configuraţia relativă a planetelor și sateliţilor.

Unde începe spațiu cosmic?

Mulți am fi tentaţi să credem că spațiul cosmic începe acolo unde se termina atmosfera. Cea mai largă acceptată definiţie a marginii spune că aceasta se afla la o distanța de 100 km deasupra suprafeţei Pământului. Această altitudine este cunoscută sub denumirea de linia Karman. După această altitudine, aeronavele nu mai funcționează. Deasupra acestei linii, ionii se deplasează mult mai repede.

Stația Spaţială Internațională orbitează la o distanța de 400 km fata de Pământ. Stația se afla în termosfera și are nevoie de stimulente regulate pentru a-şi menține altitudinea.

Unii specialişti considera că marginea spațiului cosmic nu este o barieră propriu-zisă ci mai mult o ținta în mișcare. Dacă omenirea ar dispune de o navă spaţială care s-ar deplasa cu viteza luminii, în 84 de ani, ar putea efectua turul întregului Univers.

Găurile negre, trecere spre alte dimensiunilor

Universul este un spațiu misterios. Planetele, stelele, galaxiile, toate au misterele lor, încă neexplicate de știința. Dar nimic nu este mai straniu și mai uimitor decât găurile negre. Albert Einstein nu le-a crezut că fiind posibile. Astăzi, vorbim despre existența lor, ca fiind nişte obiecte cosmice care au masa a miliarde de sori. Sunt considerate obiecte fizice cu o densitate infinită. Ele au puterea de a curba lumina. În apropierea lor, chiar și timpul își încetinește trecerea.

Conform legii gravitaţiei, masele din Univers curbează spațiul și timpul. Obiectele cosmice care se deplasează în Univers urmează cea mai scurtă cale, într-un spaţiu-timp distorsionat de mase.

Sagittarius A, cea mai mare gaură neagră

Calea Lactee are peste 100000 de ani lumină diametru, iar ca lăţime, 100 de ani lumină. Sistemul nostru solar se afla la o distanța de 26000 de ani lumină faţa de centrul galaxiei. Încă din anii 90, astronomii au constatat ce stelele gravitează în centrul galaxiei cu viteze de 10000 km/s.

singuri în Univers

Pentru a atinge o astfel de viteză, este necesar ca stelele să orbiteze în jurul unui obiect imens și extrem de masiv. Acesta este o gaură neagră cu o masă de 4 milioane de ori mai mare decât cea a Soarelui.

Celebrul fizician Stephen Hawking susţinea că găurile negre nu sunt închisori veșnice. Particulele pot scăpa din ele, după ce le-au tranzitat și ajung într-un alt Univers, dar niciodată nu se mai pot întoarce în cel de provenienţa.

Total
0
Shares
Related Posts