Ordinul Sfântului Lazăr

Armata morților vii: De ce erau numiți așa cavalerii Ordinul Sfântului Lazăr?

Printre organizațiile monahale militare ale cruciaților se număra Ordinul Sfântului Lazăr, în care erau acceptați cavalerii bolnavi de lepră. În Evul Mediu, astfel de oameni erau considerați morți, iar scopul principal al soldaților era moartea în numele lui Hristos.

Cavalerii Sfântului Lazăr se aruncau în luptă fără prea multă armură și încercau să-și dea viața cât mai scump.

Mortul viu

Lepra, o boală numită și Hansen, a fost menționată în papirusurile egiptene, în lucrările lui Hipocrate și în Biblie. După cum se poate observa este una dinrte cele mai vechi boli de pe Terra.

Ordinul Sfântului Lazăr

Lepra este o infecție bacteriană cronică care afectează nervii membrelor, nasului, pielii, ochilor și căilor respiratorii superioare. Din cauza lipsei unei metode de tratament, boala a devenit o epidemie. Oamenii cu lepră erau sortiți chinului cumplit. Corpul lor s-a dezintegrat treptat, pielea a putrezit, a început gangrena, persoana a devenit slabă, a orbit și și-a pierdut capacitatea de a respira.

În Europa medievală a apărut o ceremonie liturgică specială pentru înmormântarea rituală a unui pacient cu lepră.

Un consiliu special format din medici și preoți l-a transformat pe nefericit dintr-un om bolnav într-un „om mort”. Acest procedeu impunea desfășurarea unei ceremonii de înmormântare. Toate aceste lucruri se petreceau cu omul în viață.

Ordinul Sfântului Lazăr

Leprosului i se dădea haine speciale și un clopot. Când mergea pe stradă, trebuia să bată din clopot pentru a-i avertiza pe ceilalți că se apropie. După cel de-al Treilea Sinod Lateran din 1179, leproșii au fost izolați în adăposturi speciale numite coloniile leproșilor. Și în România au existat astfel de colonii.

Ordinul Sfântului Lazăr

În Evul Mediu, atât în ​​Occident, cât și în Orient, lepra era o boală obișnuită, de exemplu, regele Ierusalimului, Baldwin al IV-lea, a suferit de aceasta. În Ierusalim, leproșii erau tratați într-o colonie de leproși din afara orașului, lângă poarta Sfântului Ștefan. Hramul orfelinatului era Sfântul Lazăr. Biserica Catolică recunoaște șase sfinți cu acest nume, dar Lazăr din Betania, care a înviat din morți în cartea lui Ioan, a fost considerat protectorul ceresc al leprosului. 

Ordinul Sfântului Lazăr

Colonia leproșilor din Ierusalim i-a acceptat pe toți leproșii și mai ales pe frații ordinelor monahale militare. Carta Templierilor spunea:

„Când i se va întâmpla unui frate, că prin voia Domnului nostru, să devină lepros și acest lucru va fi dovedit, locuitorii prudenți ai casei ar trebui să-l avertizeze și să-l roage să părăsească casa și să meargă la Sfântul Lazăr pentru a îmbrăca veșmintele fraților Sfântului Lazăr”.

S-au îmbolnăvit numeroși cavaleri ai vremii de lepră. Și toți s-au dus spre acest ordin. Orfelinatul Sfântului Lazăr s-a transformat treptat într-o adevărată armată. Și pentru că un cavaler, moartea în luptă era mai onorantă decât degradarea în suferință, atunci s-a înființat o adevărată armată a leproșilor.

Botezul de foc al Ordinului Sfântului Lazăr a avut loc în 1187, în timpul capturării Ierusalimului de către Saladin.

Atât frații sănătoși, cât și cei bolnavi s-au luptat sub crucea verde a Sfântului Lazăr. Ei au intrat în luptă cu vizierele deschise. Saracenii se temeau să nu fie infectați și erau îngroziți de un astfel de dușman. Războinicii leproși nu aveau nimic de pierdut și luptau ca niște nebuni. Adesea astfel de cavaleri erau folosiți ca și „carne de tun” și erau aruncați în prima linie.

Luptătorii bolnavi au participat la bătăliile din La Forby în 1244, Mansour în 1250, Ramla în 1252. Înregistrările din acele vremuri spun că Cavalerii Ordinului Sfântului Lazăr au luptat întotdeauna în prima linie. După retragerea cruciaților din Palestina, Ordinul lui Lazăr s-a stabilit în Franța și a continuat să aibă grijă de leproși în toată Europa.

Un ordin spulberat și reînviat

Când ciuma a lovit Europa în anii 1340, leproșii au fost văzuți ca purtătorii morții negre. Acum erau tratați nu numai cu dezgust, ci și cu ură. Acest lucru s-a reflectat în atitudinea față de Ordinul lui Lazăr. Datorită acestei atitudini, de-a lungul timpului, ordinul a dispărut.

Ordinul Sfântului Lazăr

În secolul al XX-lea, ordinul și-a reluat activitatea. Acum, frăția Sfântului Lazăr are șapte mii de membri. Sucursalele de comandă funcționează în treizeci de țări ale lumii și bărbații și femeile sunt acceptați în rândurile sale.

 Frații și surorile Sfântului Lazăr consideră că este sarcina lor de a ajuta oamenii săraci, vârstnici și dependenți de droguri. Pentru a fi acceptat în acest ordin, trebuie să fii creștin catolic și să ai recomandări de la un membru cu drepturi depline. Crucea malteză verde este în continuare simbolul ordinului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *