Absintul poate fi numit fără îndoială băutura intelectualilor, artiștilor și poeților. În secolul al XIX-lea, se credea că absintul era un geniu pentru mediocritate, dar moartea pentru un adevărat geniu. 

În anii 80 ai secolului XIX, cuvântul „absint” a panicat mulți europeni respectabili, deoarece în mintea lor această băutură era asociată cu nebunia. În Franța, absintul a fost numit „nebunie într-o sticlă”, iar sintagma „Absintul te înnebunește” a devenit cel mai popular slogan al campaniilor anti-alcool. 

Când și unde a apărut absintul? De ce a fost interzisă această băutură în Franța și Elveția? De ce era numit absintul „Zână verde” sau „Vrăjitoare verde”?

Cum a fost inventat absintul?

Absintul

Se crede că absintul a apărut la sfârșitul secolului al XVIII-lea și a fost inventat de dr. Pierre Ordiner, care locuia în satul elvețian Couvet. 

Conform legendei, bărbatul a găsit pelin sălbatic și și-a creat propria băutură, care și-a câștigat rapid popularitatea în zonă. Dr. Ordiner a murit în 1821 și până în acel moment numele de „Zână Verde” și faima unei băuturi tonice erau caracteristice pentru absint.

Alte surse menționează că surorile Enrio, care locuiau în același sat elvețian, au fabricat celebra băutură înaintea doctorului Ordiner și i-au vândut rețeta maiorului Dubier.

Indiferent de variantă, atunci când maiorul Dubier a gustat din absint, a descoperit că băutura vindeca indigestia, îmbunătățește pofta de mâncare și combate răceala. Dubier a fost atât de impresionat încât a cumpărat rețeta și a început să producă licoarea. În 1797, fiica majorului s-a căsătorit cu Henri-Louis Pernod, apoi a început dinastia Pernod, care a dat numele celei mai celebre mărci ale acestei băuturi alcoolice.

Producția în masă

Absintul

Fabrica Pernod a fost un adevărat exemplu de eficiență și igienă. Până în 1896, acesta producea deja 125.000 de litri de absint pe zi! Totul a mers ca un ceas elvețian, până când fulgerul a lovit fabrica la 11 august 1901. 

La fața locului a fost atât de mult alcool, încât a fost nevoie de câteva zile pentru a stinge focul. Poate că focul ar fi fost cel mai grav, dar unul dintre muncitori a decis să elibereze tancuri uriașe de absint în râul din apropiere. După aceea, apele lui au căpătat o culoare galben-verde, iar mirosul aburilor de alcool s-au simțit pe foarte mulți kilometri pătrați.

Băutura oamenilor școliți

Absintul

Consumul de absint a fost unul dintre semnele distinctive ale vieții pariziene în timpul domniei lui Napoleon al III-lea (1852-1870) și era un obicei burghez respectabil. 

Între cinci și șapte seara a fost numit „timpul verde”, iar mirosul absintului era în aer peste bulevardele pariziene. Se credea că absintul îmbunătățea pofta de mâncare înainte de cină, iar timpul strict acordat pentru a bea, protejau oamenii într-o anumită măsură împotriva abuzurilor.

Având în vedere puterea absintului (cel mai respectat brand „Pernod” conținea 60% alcool), era obișnuit să nu bei mai mult de un pahar. 

Cu toate acestea, existau și oameni care făceau abuz. Aceștia primeau disprețul ospătarilor și de cele mai multe ori le era refuzată comanda. 

Cei mai respectabili băutori, cărora le era rușine să bea mult în public, au învățat să se mute de la o cafenea la alta.

Absint pentru toată lumea

Absintul

Alcoolicii au apreciat rapid absintul și băutura a început să atragă o gamă mai largă de consumatori: boemi, femei și clasa muncitoare. Emile Zola scria despre un cetățean că „s-a dezbrăcat pe strada Saint-Martin și a murit dansând polka. A băut absint ”.

Vremurile au trecut, iar intr-un timp chiar și femeile consumau celebra băutură. Ele nu o diluau cu apă, pentru că purtau corset și se balonau. Ele credeau că sunt emancipate, dar de cele mai multe ori, lucrurile nu erau deloc în favoarea lor. Absintul le lua mințile pur și simplu.

„Cutremur”

Artistul Henri de Toulouse-Lautrec era recunoscut ca fiind pasionat de absint. El bea un cocktail numit „Cutremur”, o combinație mortală de coniac și absint.

Absintul

„Trebuie să bei puțin câte puțin, dar de multe ori”

spunea Henri de Toulouse-Lautrec

Această combinație i-a luat mințile. Toulouse-Lautrec a văzut monștri teribili, chiar i s-a părut că elefantul din curtea Moulin Rouge îl urmărea. Iar la 1 martie 1899, unul dintre prietenii artistului a primit o scrisoare cu o veste tristă:

„Vei fi trist să afli că ieri Toulouse-Lautrec a fost închis într-un azil de nebuni”. 

După câțiva ani a fost eliberat. A continuat să bea și să picteze absintul. În 1887, Henri de Toulouse-Lautrec a pictat un portret al lui Vincent Van Gogh, pe masa în fața căruia se află un pahar de absint. Se spunea că Toulouse-Lautrec l-a făcut dependent de absint pe Van Gogh.

Nici Vincent Van Gogh nu s-a lăsat mai prejos. Drept răspuns, a pictat un tablou, care înfățișează o masă, pe care se află un pahar de absint și o sticlă de apă. Criticii sunt de părere că toate problemele psihice ale artistului s-au datorat consumului de absint.

Absintul

Interzicerea absintului

În august 1905, ziarele elvețiene scriau despre o tragedie teribilă: un țăran în vârstă de treizeci de ani, Jean Lanfre, după ce a băut două pahare de absint, și-a împușcat soția însărcinată în cap și apoi și-a ucis fiicele (Rose, de patru ani și Blanche, de doi ani). Lanfre a încercat să se sinucidă, dar a supraviețuit. 

Reacția publică la această tragedie a fost neobișnuit de violentă. Oamenii erau siguri că absintul ar fi de vină pentru cele întâmplate.

La câteva săptămâni de la tragedie, locuitorii orașelor și satelor vecine au depus o petiție în care 82.450 de persoane au solicitat interzicerea absintului în Elveția.

În Franța, absintul a fost interzis în 1915. Autoritățile au realizat că alcoolismului era deja o problemă natională.

Absintul a fost reînviat relativ recent, în 1990, când producția s-a reluat în Republica Cehă, iar băutura a fost lansată din nou pe piețele internaționale sub brandul Hill.

În 2000, cu ajutorul Marie-Claude Delaet, a fost lansat un nou brand de absint în stil francez, La Fée (Zâna).

TiberiuM

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *