Despre Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, se vorbeşte aproape exclusiv în termeni istorici oficiali, de cele mai multe ori repetându-se lucruri pe care, în mod absolut logic şi normal, ar trebui să le cunoască toţi românii.

Există însa şi aspecte mai puţin cunoscute de public, mai mult sau mai puţin „spectaculoase”, mai mult sau mai puţin agreate de unii şi de alţii. Esenţa Marii Uniri o constituie însa, credem noi, starea de spirit şi acţiunile concrete ale oamenilor obişnuiţi care au trăit acele zile înălţătoare. Iată, mai jos câteva asemenea „detalii” deosebite din contextul acestui moment memorabil!

O zi de duminică, friguroasă

 Marea Unire a fost într-o zi de duminică. Vremea era friguroasă, bătea un vânt tăios, cu ninsoare şi lapoviţă. „Mă aflam în calitate de comandant şi portdrapel pe una din tribune. Lumea forfotea şi se înghesuia”, povesteşte Valer Pascu, în cartea de memorii „Când bate ceasul mai presus de vreme” de Constantin Dumitrescu.

La Marea Adunare Naţională au participat peste 100.000 de români. În ajun au circulat trenuri speciale spre Alba Iulia. Cei mai avuţi dintre români au plecat cu trăsura. „Părinţii mei, ca atâţia alţii, au plecat cu sania, trecând pe la poalele muntelui Vulcan, iar de acolo cu Mocăniţa, un tren pe linie îngusta până la Alba Iulia”, îşi aminteşte clujeanul Ştefan Haragus, în aceeaşi carte.

El îşi aminteşte că oamenii purtau în jurul gâtului mărgele din căţei de usturoi, în scopul prevenirii gripei. Mulţi români şi-au luat cu ei şi copiii.

Femeile şi minerii, în „prima linie”

 Mişcarea feministă din Transilvania a contribuit la înfăptuirea Marii Uniri. Da, a existat o mişcare feministă, care s-a născut după revoluţia paşoptistă. În 1850 a avut loc prima reuniune a femeilor române în Transilvania. Scopul mişcării nu a fost, însa, de a obţine drepturi egale cu cele ale bărbaţilor, precum se întâmpla în Europa, ci de a lupta pentru libertate şi unitate naţională.

FOTO 13 Unire Alba Iulia 1 decembrie 1918

Numai femeia este capabilă să păstreze tezaurul naţionalităţii”, era convinsă Maria Baiulescu, preşedinta Uniunii femeilor române din Ungaria. Peste 100 de reuniuni ale femeilor române au activat în Transilvania de la 1850 până în 1918. Meritele femeilor au fost răsplătite cu dreptul de a trimite reprezentanţi la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. Aşadar, din cei 1.228 delegaţi oficiali, 61 au fost reprezentantele reuniunilor femeilor române.

 Minerii au fost şi ei printre cei mai numeroşi şi memorabili participanţi. Din zone că Valea Jiului sau din salinele Ocnei Mureş, detaşamentele de mineri porneau spre Alba Iulia. Aveau două semne distincte: lămpile minereşti, purtate în mâini, şi fanfarele care-i însoţeau în trenuri. Erau disciplinaţi şi entuziasmaţi, aşa îi descriu martorii.

Bucate tradiţionale, pentru de două ori mai mulţi români…

 Alina Ioana Suta-Bogatean, autoarea unui studiu privind societatea rurală româneasca, susţine că zeamă, carnea cu varză, brânza, sarmalele şi prăjiturile erau cele mai comune bucate de sărbătoare pentru românii secolului al XIX-lea. Pâinea rămânea, indiferent de circumstanţe, un aliment obligatoriu. În timpul sărbătorilor, mesele trebuia să fie bogate şi să conţină bunătăţi din carne de porc, de oaie sau de pasăre.

 Odată cu alipirea tuturor teritoriilor româneşti, populaţia ţării a crescut de la 7,2 milioane de locuitori la 14,6 milioane. S-a dublat şi suprafaţa noului stat. După reîntregire, ţară şi-a mărit suprafaţa de păduri de 2,5 ori, la fel şi căile ferate, şi păşunile. Toate, până în vara anului 1940, când România a pierdut Bucovina de Nord, Ţinutul Herţei şi Basarabia, Transilvania de Nord şi Dobrogea de Sud.

Un tezaur de imagini

 Consiliul Naţional Român din Alba Iulia l-a angajat pe fotograful din localitate să imortalizeze momentele importante ale măreţului act istoric al românilor, însa acesta, de etnie germană, nu s-a prezentat din motive lesne de înţeles (Germania pierduse sângerosul război), astfel că a fost chemat pentru aceasta fotograful Samoila Mârza.

El însa nu a avut posibilitatea de a efectua fotografii în interiorul Sălii Unirii deoarece nu avea permis de intrare sau credenţional (mandat scris). Numărul redus de fotografii de la acel mare eveniment a fost motivat de Samoila Mârza, şi de timpul nefavorabil, dar mai ales de faptul că trebuia să „care” aparatul, trepiedul, clişeele de sticlă, sursele de lumini etc., care erau foarte greu de transportat.

unnamed 2 1

Samoilă Mârza, fotograful unirii de la 1 decembrie 1918

La începutul anului 1919, unicul fotograf al Marii Uniri, Samoila Mârza, a realizat albumul documentar numit „Marea Adunare de la Alba Iulia în chipuri”. Importantă şi valoarea acestuia a fost sporită şi de faptul că un exemplar a fost depus de către delegaţia româna la Conferinţa de pace de la Versailles.

Între oamenii care au contribuit la consemnarea actului unirii Transilvaniei cu România, de la 1 Decembrie 1918, pentru posteritate, se numără şi fotograful Samoilă Mârza. Din iniţiativă proprie, izvorâtă dintr-o cunoaştere a importanţei momentului, ne-a transmis singurele imagini fotografice veridice de la Marea Adunare Naţională din 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia.

Samoilă Mârza, începuturile în fotografie

Născut în satul Galtiu, comuna Sântimbru, judeţul Alba, la 18 septembrie 1886, din părinţi ţărani, Samoilă Mârza a primit, în sânul familiei, o educatei românească aleasă. După absolvirea a 6 clase de liceu, părinţii l-au trimis, ca ucenic, la fotograful sibian Iainek, între anii 1909-1911 unde s-a calificat în această meserie.

Începutul şi-l face prin trei imagini, executate în 14 noiembrie, în curtea unei cazărmi din Viena, cu ocazia sfinţirii drapelului Consiliului Naţional Român. Aceste fotografii reprezintă documente grăitoare ale năzuinţelor soldaţilor români transilvăneni care se întorceau de pe fronturile Austro-Ungariei. Aceste trei clişee înfăţişează sfinţirea drapelului tricolor al Consiliului Naţional Român Militar, în prezenta lui Iuliu Maniu, a generalului Boieriu, a ofiţerilor şi soldaţilor, apoi alte două grupuri cu aspecte generale ale adunării.

Din Viena, împreună cu câteva mii de soldaţi, S. Mârza s-a întors, pe ruta Viena- Zagreg-Belgrad-Timişoara, în Transilvania spre a participa la adunarea de la Alba Iulia. Ruta Viena-Budapesta-Arad a fost blocată de unguri. Sârbii i-au lăsat să treacă, dar cu condiţia să fie dezarmaţi.

1 Decembrie 1918

unnamed 13

După mărturisirea sa, a ajuns acasă cu patru zile înainte de adunare. În dimineaţa zilei memorabile de la 1 Decembrie a plecat, împreună cu consătenii săi, la Alba Iulia, nu însă înainte de a imortaliza, în trei clişee, o parte din participanţii satului său natal, Galtiu, pregătiţi pentru participare la marea adunare. Aceste clişee îi prezintă pe consătenii fotografului, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, fetele purtând în mâini fire de busuioc, gata de plecare la Alba Iulia. În primul clişeu grupul are în centru o pancarta cu lozinca: “Galtiu. Trăiască unirea şi România Mare”, iar în stânga drapelului tricolor, în al doilea clişeu, participanţii stau în formă de semicerc, prinşi de mâini în horă, cu aceeaşi pancartă şi acelaşi drapel. În cel de-al treilea clişeu este reprezentat un grup de tineri, călări, gata de plecare aceste clişee ilustrează entuziasmul cetăţenilor micului sat, Galtiu, porniţi , la marea sărbătoare.

Din relatările fotografului reiese că de 1 Decembrie vremea a fost destul de mohorâtă, a plouat până în ajun. Dimineaţa a plecat împreună cu consătenii săi la Alba Iulia, unde a ajuns pe la orele 11. O mulţime imensă se revărsa spre oraşul unirii. Străzile erau pline de oameni care mergeau pe jos în căruţe sau călări.

Poporul s-a adunat după cetate, pe câmpul de instrucţie, unde, pe la orele 12 i s-a adus la cunoştinţă, din partea comitetului Naţional, hotărârile unirii. În aceste momente, S. Marza a executat cinci clişee înfăţişând trei scene de masă şi două scene de la tribuna oficială. Acestea sunt unicele fotografii care înfăţişează aspecte de la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, care a consfinţit Unirea Transilvaniei cu România.

Cele trei clişee care cuprind scene de masă sunt impresionante. O imensă mulţime care se pierde în depărtare, formată din ţărani, soldaţi şi ofiţeri, întorşi de pe front, muncitori şi intelectuali cu steaguri şi pancarte, stă emoţionată să primească actul unirii. Toate scenele de masă sunt fotografiate de pe tribuna oficială. Distingem pe un clişeu, un cordon format din componenţi ai gărzilor Naţionale din Alba Iulia şi din împrejurimi, însărcinat cu menţinerea ordini.

În stânga se observă o masă de oameni cu drapele, iar în dreapta un grup de personalităţi. Într-un alt clişeu se distinge cordonul format din oamenii de ordine care stau în linie dreaptă, unii în picioare, alţii în genunchi cu armele ridicate, iar în spatele lor mulţimea de steaguri. În al treilea clişeu deosebim: în mijlocul mulţimii, o trăsură cu doi cai albi, iar în depărtare, o pancartă a delegaţiei din comuna Şibot judeţul Alba. Se remarcă mulţimea imensă şi componenţii gărzilor Naţionale care nu şi-au lepădat complet hainele militare. De asemenea remarcăm mulţimea steagurilor care acoperă aproape în întreg spaţiul de deasupra participanţilor.

Cele două clişee cu imagini de la tribuna principală reprezintă citirea actului unirii, şi în faţa Marelui Sfat Naţional şi a poporului de către dr. Vlad şi episcopul greco-catolic, Iuliu Hosu.

PTFkZjk0ZDNmNDBlMzEwYTIzMzVmODRhNzU0OWIzNTM0.thumb

Marea adunare de la Alba Iulia în chipuri

La începutul anului 1919, S. Mârza a întocmit un album numit “Marea adunare de la Alba Iulia în chipuri”, fapt menţionat în ziarul “Alba Iulia”, din 10 martie 1919. De atunci fotografiile lui au început să circule în original şi în reproduceri, fiind prezentate în cărţile şcolare, în tratate de istorie, ziare, reviste, expoziţii, constituind mărturii unice ale marelui act de la 1 Decembrie 1918, prin care s-a desăvârşit statul Naţional Român.

Sunt într-adevăr documente de necontestat a voinţei poporului nostru, exprimata la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918 şi, ca atare a fost prezentat de delegaţia Româna la Conferinţa de pace de la Versailles. Alte albume au fost trimise personalităţilor marcante ale epocii printre care regelui Ferdinanand I, primului ministru, I.C. Brătianu, dr. Iuliu Maniu, preşedintele Consiliului Dirigient, generalului francez Berthelot şi altor personalităţi politice ale vremii.

Această lucrare s-a bucurat de o mare apreciere din partea tuturor. Regele Ferdinand I i-a trimis o felicitare şi l-a acceptat printre furnizorii curţii regale, iar generalul Berthelot i-a trimis un permis de călătorie gratuită pe toate căile ferate franceze: Nicolae Iorga a considerat data primirii acestui album, la 27 aprilie 1919, demnă de a o insera în memoriile lui “Mi se aduce din Ardeal un admirabil album al fotografului Samoilă Mârza, înfăţişând ultimele manifestări”.

TiberiuM

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!